1. [DEX '09] MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.
2. [MDA2] motivare sf [At: NEGULICI / Pl: ~vări / E: motiva] 1 Expunere de motive (1). 2-3 (Pex) Motiv (1-2) Si: (rar) motivație (1-2). 4 (Șîs bilet de ~) Cerere adresată unei autorități școlare prin care se jutifică absențele unui elev sau unui student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe.
3. [DLRLC] MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare, îndreptățire.
4. [DN] MOTIVARE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva].
5. [MDN '00] MOTIVARE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)
6. [DEX '09] MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.
7. [MDA2] motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.
8. [DEX '98] MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.
9. [DLRLC] MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.
10. [DN] MOTIVA vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].
11. [MDN '00] MOTIVA vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)
12. [Șăineanu, ed. VI] motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.
13. [Scriban] *motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.
14. [DOOM 3] motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări
15. [DOOM 2] motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări
16. [DOOM 3] motiva (a ~) vb., ind. prez. 1 motivez, 3 motivează; conj. prez. 1 să motivez, 3 să motiveze
17. [DOOM 2] motiva (a ~) vb., ind. prez. 3 motivează
18. [DLR] MOTIVÁRE s. f. Acțiunea de a m o t i v a și rezultatul ei; expunere de motive; p. e x t. argument, motiv (I 1), (rar) motivație. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Să admită motivările mele. STANCU, R. A. IV, 119. Pretindea, Fără altă motivare, Să se pună peste ea Și un colac . . . de salvare ! V. ROM. octombrie 1954, 160. Bilet de motivare = cerere adresată unei autorități școlare, prin care se justifică absențele unui elev sau student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe. Domnul Florian nu ținuse socoteală de certificatul doctorului Roth și nici de biletele de motivare. KLOPȘTOCK, F. 131. – Pl.: motivări. – V. motiva.
19. [DLR] MOTIVA vb. I. T r a n z. 1. A arăta motivul care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc.; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărîri. V. j u s t i f i c a. Cf. NEGULICI. Ne cerem voie să motivăm ceva mai pe larg părerea noastră. MAIORESCU, CR. II, 182. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. ii, 262. își motivă mai întîi venirea în Capitală. REBREANU, R. I, 189. Cum va putea să motiveze el mandatul de arestare ? STANCU, R. A. IV, 298. ♦ A constitui temeiul, motivul {I 1) unei acțiuni, al unui fapt; a îndreptăți. Însușirea particulară care a motivat raportul. MAIORESCU, CR. I, 162. Toate aceste gînduri parcă motivau felul de a fi al lui Codin. V. ROM. iulie 1954, 151, cf. august 1954, 22. 2. S p e c. (Despre elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri; a prezenta un bilet de motivare a absențelor. Lipsea sistematic reușind apoi într-un fel sau altul să-și motiveze absențele. V. ROM. septembrie 1955, 65. ♦ (Despre cadre didactice sau administrative). A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza. – Prez. ind.: motivez. – Din fr. motiver.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL