1. [DEX '09] MOȘMONDIT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Fam.) (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.
2. [MDA2] moșmondit, ~ă [At: JIPESCU, O. 56 / V: ~mân~ / Pl: ~iți, ~e / E: moșmondi] 1 a (D. lucruri) Făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemânare. 2-3 smf, a (Persoană) care lucrează încet, fără spor Si: mocăit, mocoșit.
3. [DEX '98] MOȘMONDIT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.
4. [DEX '09] MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Fam.) A se mișca încet și stângaci; a lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.
5. [MDA2] moșmândi v vz moșmondi
6. [MDA2] moșmândit, ~ă a vz moșmondit
7. [MDA2] moșmondi [At: JIPESCU, O. 4 / V: ~mân~, ~ngi / Pzi: ~desc / E: cf moșmoni1] 1 vi A lucra încet, neîndemânatic. 2 vi A se necăji să facă ceva Si: a migăli Vz moșmoni1 (1). 3 vt (Rar; c. i. o persoană) A răsfăța. 4 vi (Rar; îf moșmândi) A dibui, a orbecăi.
8. [MDA2] moșmongi v vz moșmondi
9. [DEX '98] MOȘMONDI, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.
10. [DOOM 3] moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, 3 sg. moșmondește, imperf. 1 moșmondeam; conj. prez. 1 sg. să moșmondesc, 3 să moșmondească
11. [DOOM 2] moșmondi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondesc, imperf. 3 sg. moșmondea; conj. prez. 3 să moșmondească
12. [Argou] moșmondi, moșmondesc v. r. 1. a lucra încet, fără spor; a se mișca încet 2. a pierde vremea cu nimicuri
13. [DLR] MOȘMONDÍT, -Ă adj. 1. Făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemînare.Lucru peticit, crîmpoțit și moșmîndit e cîrpeală goală. JIPESCU, O. 56. 2. (Adesea substantivat) Mocoșit. – Pl.: moșmondiți, -te. – Și: moșmîndit, -ă adj. – V. moșmondi.
14. [DLR] MOȘMONDI vb. IV. I n t r a n z. 1. A lucra încet, neîndemînatic, a se necăji să facă ceva, a migăli (la ceva). V. m o ș m o n i1 (1). Moșmîndești și te hosîncești trei conace pîn să scrii la răboj ori să crestezi cît fac 12 napolioni fără doi. JIPESCU, O. 118. ◊ T r a n z. Vărzaru moșmondea ceva la o roată șoldie. V. ROM. decembrie 1953, 98. ♦ T r a n z. (Rar; complementul indică o persoană) A îngriji, a răsfăța. Cît era ziulica dă mare îl moșmondea pă Inochente. . . , tundea piersicii, plivea agurijoara și dă grăunțe fazanilor. KLOPȘTOCK, F. 177. 2. (Rar; în forma moșmîndi) A dibui, a orbecai. V. m o ș m o n i1 (3). (Fig.) Cine face planuri asupra sugrumării națiilor moșmîndește ca blegu alăturea de calea-ntinsă și neschimbată, trasă de natura de sute de veacuri. JIPESCU, O. 4. – Prez. ind.: moșmondesc. - Și: moșmîndi, moșmongi (CV 1950, nr. 1, 32) vb. IV. Cf. m o ș m o n i1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL