1. [DEX '09] MORTUAR, -Ă, mortuari, -e, adj. Care ține de mort (II), de moarte sau de înmormântare, privitor la mort, la moarte sau la înmormântare; funerar, funebru. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. mortuaire, lat. mortuarius.
2. [MDA2] mortuar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I., 270 / P: ~tu~ar / Pl: ~i, ~e / E: fr mortuaire] 1 Care se referă la mort (1), la moarte sau la înmormântare Si: funebru, funerar. 2-4 (De mort) (de moarte sau) de înmormântare Si: funebru, funerar. 5 (Îs) Registru ~ Registru oficial de stare civilă în care se înscriu numele persoanelor decedate, data morții etc. 6 (Îs) Cameră (sau sală) ~ă Încăpere special amenajată la morgă sau la spital, în care se depun morții. 7 (Îs) Anunț ~ Anunț public al decesului unei persoane Vz necrolog.
3. [DLRLC] MORTUAR, -Ă, mortuari, -e, adj. Care se referă la un mort sau la o înmormîntare; de mort, de moarte; funerar. Să-l poarte... în camera unde să-i pregătească toaleta mortuară. C. PETRESCU, C. V. 291. O ceață ce vine și se întinde ca un giulgi mortuar. NEGRUZZI, S. I 270. – Pronunțat: -tu-ar.
4. [DN] MORTUAR, -Ă adj. Referitor la un mort, la un deces, la o înmormîntare; de mort, funerar. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. mortuaire, cf. lat. mortuarius].
5. [MDN '00] MORTUAR, -Ă adj. referitor la mort, la înmormântare; funerar, funebru. (< fr. mortuaire)
6. [Șăineanu, ed. VI] mortuar a. care privește pe morți: cameră mortuară.
7. [Scriban] *mortuár, -ă adj. (lat. mortuarius). Pentru morțĭ, funebru: cameră mortuară.
8. [DOOM 3] mortuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. mortuari; f. mortuară, pl. mortuare
9. [DOOM 2] mortuar (-tu-ar) adj. m., pl. mortuari; f. mortuară, pl. mortuare
10. [MDO] mortuar
11. [IVO-III] mortuar, -ră.
12. [DLR] MORTUAR, -Ă adj. Care se referă la mort (II 1) sau la înmormîntare, de mort, de moarte; funerar, funebru. O ceață. . . ce se întinde ca un giulgiu mortuar. NEGRUZZI, S. I, 270. Auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzici mortuare. EMINESCU, G. P. 87. Porni convoiul mortuar precedat de trei care cu flori. ARDELEANU, D. 275. Să-l poarte. . . în camera unde să-i pregătească toaleta mortuară. C. PETRESCU, C. V. 291. Cortegiul mortuar înaintează domol prin aleile strîmbe ale cimitirului. SAHIA, N. 66. ◊ (În context figurat) Noaptea nu era nici adîncă, nici cu fîlfîiri de aripi mortuare. I. BOTEZ, I, 235. ◊ (Adverbial) Foșnetul pașilor suna uscat și mortuar. C. PETRESCU, Î. II, 97. ◊ Registru mortuar = registru oficial de stare civilă în care se înscriu numele persoanelor decedate, data morții etc. Cf. COSTINESCU. (F i g.) Voind a încheia acest registru mortuar [istoria lui Ion Vodă cel Cumplit], îmi tremură mîna. HASDEU, I. V. 175. Cameră (sau sală) mortuară = încăpere special amenajată (la morgă sau la spital) în care se depun morții, pînă la înmormîntare. Asculta. . . liniștea pustiului dintr-o cameră mortuară. ARDELEANU, U. D. 160. Haidem în sala mortuară. PAS, Z. IV, 101. Mască mortuară v. m a s e a1 (I 1). Anunț mortuar = anunț (publicat în ziare) prin care se face cunoscut decesul unei persoane. V. n e c r o l o g. Ai aflat peste vreo douăzeci de ani, citind un anunț mortuar, că și-a pus capăt zilelor. PAS, Z. I, 72. – Pronunțat: -tu-ar. - Pl.: mortuari, -e. – Din fr. mortuaire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL