1. [MDA2] moșinaș [At: (a. 1731) URICARIUL, X, 172 / V: ~șăn~, ~șen~, moșnaș / Pl: ~i / E: moșan + -aș] (Îrg) 1 sm Moșnean (4). 2-3 smf, a Băștinaș.
2. [DLRLC] MOȘINAȘ, moșinași, s. m. (Învechit și regional) Mic proprietar rural; răzeș. Eu îți dau fata mea, și... te fă moșinaș în locul mieu. SBIERA, P. 151.
3. [DLRM] MOȘINAȘ, moșinași, s. m. (Înv. și reg.) Mic proprietar rural; răzeș. – Din moșan + suf. -aș (după moșie).
4. [Scriban] moșináș m. Vechĭ. Est. Țăran proprietar de moșioară.
5. [MDA2] moșănaș sm vz moșinaș
6. [MDA2] moșenaș sm vz moșinaș
7. [MDA2] moșnaș sm vz moșinaș
8. [DLR] MOȘINAȘ s. m. (Învechit și regional) Moșnean (2). Dospineștii și alți mulți moșinași dintru acele sate (a. 1731). URICARIUL, X, 172, cf. IV, 330/13. Moșinașu de păduri, COD. SILV. 25. Noi acești mai gios iscăliți ce sîntem moșinași și râzâși (a. 1793). ȘTEFANELLI, D. C. 232. Fiindcă acum ești cu noi moșinaș să-ți vînd eu o vii (a. 1816). BUL. COM. IST. IV, 180. Le-au dat act formalnic de slobozenie, supt condiție ca să despăgubească pe vechii moșinași. AR (1829), 441/39, cf. 472/37. Eu iți dau fata mea și te-nsoară aice și te fă moșinaș in locul meu. SBIERA, P. 151, cf. 155. ◊ (Atribuie calitatea ca un adjectiv) A nu să împresura de cătră megieșii moșinași sau alții (a. 1831). IORGA, S. D. XXI, 213. ♦ (Adjectival) Băștinaș, autohton. Domnii. . . au găsit aceste țări nu pustii, ci locuite de populațiuni zdravene, moșnașe și libere. KOGĂLNICEANU, S. A. 210. – Pl.: moșinași. – Și: moșănáș (URICARIUL, X, 143), moșenáș (ȘTEFANELLI, D. C. 45), moșnáș s. m. – Moșan + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL