1. [DEX '09] MOSAFIR, -Ă s. m. și f. v. musafir.
2. [MDA2] mosafir, ~ă smf vz musafir
3. [DLRLC] MOSAFIR s. m. v. musafir.
4. [Șăineanu, ed. VI] mosafir m. V. musafir.
5. [Scriban] mosafír, V. musafir.
6. [DEX '09] MUSAFIR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafir, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.
7. [MDA2] moisafir sm vz musafir
8. [MDA2] musafer sm vz musafir
9. [MDA2] musafir, ~ă smf [At: (a. 1715) ARHIVAR. II, 25/14 / V: mos~, (reg) mois~, ~fer, ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: tc musafir] 1 Persoană venită în vizită în casa cuiva sau undeva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate Si: oaspete. 2 (Îe) Casa nemăturată ~i așteaptă Se spune despre un lucru care vine pe neașteptate, într-un moment nepotrivit. 3 (Rar) Persoană care vizitează pe cineva într-un spital, într-o închisoare etc. Si: vizitator. 4 (Reg) Nuntaș.
10. [MDA2] mustafir sm vz musafir
11. [DLRLC] MUSAFIR, musafiri, s. m. Persoană venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Toderică... se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. – Variantă: mosafir (GALACTION, O. I 102, REBREANU, R. I 20) s. m.
12. [Șăineanu, ed. VI] musafir m. 1. oaspete: toți musafirii cari veniau așa netam-nesam CR.; 2. cel poftit la o masă: să cânte când or veni musafirii AL. [Turc. MUSAFIR, lit. călător].
13. [Scriban] musafír și (sud) mosafír m. (turc. musafir, misafir, d. ar. müsafir, călător, musafir, d. sefer, călătorie; ngr. musafiris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine în vizită saŭ e învitat.
14. [DOOM 3] musafir s. m., pl. musafiri
15. [DOOM 2] musafir s. m., pl. musafiri
16. [MDO] musafir
17. [IVO-III] musafir.
18. [DER] musafir (musafiri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir. – Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.
19. [DLRLV] MUSAFIR s. m. (Mold.) Oaspete. I-au venit un musafiriu. H 17792, 75r. Vino de-ți vezi mosafiriul. H 17792, 81r. Musafirii turci ce se afla în Iași. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mosafiriu (H 17792, 81r). Etimologie: tc. musafir. Cf. *o s p e c i a r, o s p e c i o i.
20. [DLR] MOSAFÍR, -Ă s. m. și f. v. musafir.
21. [DLR] MUSAFIR, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană venită în vizită în casa cuiva sau undeva, persoană căreia i se oferă ospitalitate; oaspete. Aice au venit un arap musafir al împăratului la viziriul (a. 1715). ARHIVA R. II, 25/14. Musafirii turci ce se afla în Iași (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 205/26. N-am vreme acum, bătrînule, vezi singur că am mosafiri. KOTZEBUE, U. 20r/15. Se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I, 82. Se vede că balul s-o și început, deși n-o sosit încă nici un musafir. ALECSANDRI, T. 450. Poroncește . . . să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii care veneau așa, nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Musafirii și mai ales musafirele făceau haz; iar bietul Kir lanulea, om cu hristoitie, făcea fețe-fețe. CARAGIALE, O. II, 227. Îndată ce pleacă mosafira mea, viu neaparat. id. ib. VII, 22. Porunci să-i omenească pe amîndoi ca pe niște mosafiri mari. ISPIRESCU, L. 250. Nu e nici un flăcău între mosafire. DELAVRANCEA, S. 40. Se ivi un chip rotund de fată, care, dînd de obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 16. Învoi vechile scutiri . . . de „așternuturi” ce se dedeau la musafirii turci. IORGA, B. R. 396. Mosafiri, măicuță ! . . . Vin mosafiri ! REBREANU, NUV. 235. Acest mosafir, care venise, poate, pentru a-i schimba viața monotonă de pînă acum. BACOVIA, O. 221. Puneți curînd de mămăligă, să ne ospătăm mosafírul. GALACTION, O. 66, cf. 176. Ai fi putut să-l inviți în altă zi, nu cînd aveam musafiri. C. PETRESCU, C. V. 99. Luai calul de căpăstru și poftii pe musafirul meu să iasă înaintea mea din ogradă. SADOVEANU, O. VI, 549, cf. id. M. C. 78. Bunăcuviința ar fi cerut ca acolo, în stînga și în dreapta stăpînului casei, să stea musafirele mai în vîrstă. CAMIL PETRESCU, O. II, 54. Mai curînd noi sîntem musafirii lor, ei sînt mai vechi decît noi aici. DEMETRIUS, A. 133. Se ridică musafirul din București, Alecu. GALAN, Z. R. 100. Boierul dete musafirului doi galbeni. ȘEZ. I, 6. Casa nemăturată Musafiri așteaptă, se spune pentru un lucru care vine pe neașteptate, într-un moment nepotrivit. Cf. ZANNE, P. III, 75. ◊ (Glumeț) Musafiri la mine-acasă, Fără să-i poftesc vreodată, Am un șoarec, doi painjeni. TOPÎRCEANU, B. 57. ♦ Persoană care vizitează pe cineva într-un spital, într-o închisoare etc.; vizitator. Ți-a venit musafir . . . Și noi am îngăduit să vorbești cu musafirul. STANCU, R. A. III, 395. ♦ (Regional) Nuntaș. ALRM I/II h 353. – Pl.: musafiri, -e. - Și: mosafir, -ă s. m. și f.; (regional) musafer (ALRM I/II h 355, ALR II 4 841/414), mustafír (ALRM I/II h 355), moisafir (ib.) s. m. – Din tc. musafir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL