1. [MDA2] morunci v vz morânci
2. [MDA2] morânci [At: SCRIBAN, D. / V: momârci, ~rmân~, ~run~ / Pzi: ~ncesc / E: nct] (Olt; Mun) 1-2 vti A lucra ceva cu greutate. 3-4 vti (Pre) A pisa. 5 vt (C. i. un dans) A juca cu pasiune. 6 vt A face treabă de mântuială. 7 vt (Spc) A spăla prost. 8 vt (Fig) A bate tare pe cineva, lovindu-l cu pumnii și cu picioarele.
3. [MDA2] mormânci v vz morânci
4. [MDA2] moruncă sf [At: H II, 319 / Pl: ~unci / E: ns cf morhoancă] (Reg) Pământ lăsat necultivat o perioadă de timp sau lucrat după desțelenire.
5. [Scriban] morîncésc, V. moroncesc.
6. [Scriban] moroncésc v. tr. (rut. moróčiti, a chinui, a înșela). Mold. Chinuĭesc, plictisesc, cicălesc. Olt. (moroncesc și morîncesc). Chinuĭesc, frămînt; morîncit de gîndurĭ și de părerĭ de răŭ (Ĭov. 178). Lucrez răŭ, nu fac treabă serioasă: o morîncește și el acolo, dar nu lucrează!
7. [Scriban] moruncésc, V. moroncesc.
8. [DER] morînci (-cesc, -it), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3. (Mold.) A copleși, a împovăra, a mîhni. – Var. (Mold.) moronci. Creație expresivă, cf. morocăni, morfoli. Pentru var. moldovenească s-a propus o der. din rut. morocyty (Candrea; Scriban); dar identitatea cu morînci este evidentă. – Der. morînceală, s. f. (lucru de mîntuială); morîndău, s. n. (talmeș-balmeș, bălmăjeală), cf. borîndău; morînglav, adj. (varietate de porumb), comp. cu glavă „căpățînă”; cf. morococean, s. m. (varză de calitate proastă), cuvînt atestat numai la Stoica Ludescu (sec. XVII), comp. cu cocean; morofleac, s. m. (leneș), în Olt., comp. cu fleac.
9. [DAR] morânci, morâncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva.
10. [DLR] MORUNCÍ vb. IV v. morînci.
11. [DLR] MORÎNCI vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin Olt., Munt.) A lucra ceva cu greutate, cu efort; p. r e s t r. a frămîntă, a pisa. De 2 zile morîncesc la o groapă. PAȘCA, GL. Cînd faci o tencuială de casă, amesteci pămîntul cu paiele, îl morîncești. BOCEANU, GL., cf. CIAUȘANU, GL. ◊ F i g. Cînd Dumnezeu ia puterea unui om, să-l ia cu totul. Să nu-l mai lase morîncit de gînduri, de amintiri. IOVESCU, N. 176. ◊ R e f l. O să mă morîncesc să șindilesc singur acoperișu căsii. Com. din PEȘTIȘANI-GORJ. ◊ T r a n z. (Complementul indică un dans) A juca cu pasiune. Dobrița morîncea nuneasca și înainte și înapoi. IOVESCU, N. 220, cf. SCRIBAN, D. ♦ A face treabă de mîntuială, a nu munci serios; s p e c. a spăla prost. O morîncește și el acolo, dar nu lucrează. SCRIBAN, D., cf. I. CR. VII, 312. Femeilor li se zice adesea că morîncesc. . . cînd nu frămîntă bine. BOCEANU, GL. Am morîncit niște rufe. CIAUȘANU, GL. ♦ T r a n z . F i g. A bate tare (pe cineva), lovindu-l cu pumnii, cu picioarele. Eram departe, dar vedeam cum îl morînceai. BOCEANU, GL, cf. COMAN, GL. ◊ (În imprecații) Morînci-te-ar dracii ! TOMESCU, GL. - Prez. ind.: morîncesc. – Și: moruncí (I. CR. VII, 312), mormîncí (COMAN, GL.), momîrcí (id. ib.) vb. IV. – Etimologia necunoscută.
12. [DLR] MORUNCĂ s. f. (Regional) Pămînt lăsat necultivat o perioadă de timp sau lucrat diupă desțelenire (Topalu-Hîrșova). Cf. H II 319. – Pl.: morunci. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r h o a n c ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL