1. [DEX '09] MORTIFICAT, -Ă, mortificați, -te, adj. 1. (Despre țesuturi organice) Care nu mai este viu; mort, distrus; necrozat, cangrenat. 2. (Rar) Torturat, chinuit. – V. mortifica.
2. [MDA2] mortificat, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 409 / Pl: ~ați, ~e / E: mortifica] 1 (Rar) Chinuit. 2 (Fig) Umilit. 3 (Med; d. țesuturi organice) Necrozat.
3. [DLRLC] MORTIFICAT, -Ă, mortificați, -te, adj. (Despre țesuturi organice) Care nu mai este viu, care și-a pierdut proprietățile; cangrenat.
4. [DN] MORTIFICAT, -Ă adj. 1. (Despre țesuturi organice) Mort, distrus; cangrenat. 2. (Rar) Chinuit, torturat; (fig.) batjocorit, umilit. [< mortifica, cf. fr. mortifié].
5. [DEX '09] MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) supune la chinuri fizice sau morale; a (se) tortura. – După fr. mortifier.
6. [MDA2] mortifica vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 239 / Pzi: mortific / E: fr mortifier] 1 A supune la chinuri fizice sau morale Si: a tortura. 2 (Fig) A batjocori. 3 (Fig) A umili.
7. [DEX '98] MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier.
8. [DLRLC] MORTIFICA, mortific, vb. I. Tranz. A chinui trupul (mai ales prin nemîncare). Un regim vegetal înadins comandat pentru a slăbi puterile, a mortifica corpul. I. IONESCU, M. 203.
9. [DN] MORTIFICA vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortific. / < lat. t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier].
10. [MDN '00] MORTIFICA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier)
11. [Șăineanu, ed. VI] mortificà v. 1. a slăbi corpul prin posturi, prin austerități; 2. fig. a umili cu mustrări aspre.
12. [Scriban] *mortífic, a -á v. tr. (lat. mortifico, -áre, d. mors, mortis, moarte, și fácere, a face). Med. Fac să gangrenizeze carnea. Teol. Slăbesc corpu pin posturĭ și alte suferințe. Fig. Umilesc pin asprime.
13. [DOOM 3] mortifica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mortific, 2 sg. mortifici, 3 mortifică; conj. prez. 1 sg. să mortific, 3 să mortifice
14. [DOOM 2] mortifica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mortifică
15. [DLR] MORTIFICÁT, -Ă adj. 1. (Rar) Chinuit, torturat; f i g. umilit, rușinat. Plecase mortificat, cu o impresie de repetentă extrașcolară. TEODOREANU, M. II, 409. 2. (Med.; despre țesuturi organice) Necrozat, distrus. Cf. DN. – Pl.: mortificați, -te. – V. mortifica.
16. [DLR] MORTIFICA vb. I. T r a n z. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. Curuții în contra jur&mîntului pus nu deteră nemților drumul. . . și îi mortificară neîncetat, BARIȚIU, P. A. I, 239. Cugetarea că ce va face soțîia cu atîția copii pe lîngă sine. . . mă mortifica mai adeseori. SBIERA, F. S. 359. ◊ (Cu sens atenuat) Un regime vegetale înadins comendat pentru a slăbi puterile, a mortifica corpul. I. IONESCU, M. 203. ♦ F i g. A batjocori, a umili. Susceptibilitatea prințului meu fu aici crunt mortificată printr-o împrejurare foarte ridicolă. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 202. Pentru ca morbosul mitropolit să fie mortificat și mai amar, se mai sculară doi români. BARIȚIU, P. A. III, 105. – Prez. ind.: mortific. – Din fr. mortifier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL