1. [DEX '09] MOROCĂNEALĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.
2. [MDA2] morocăneală sf [At: CREANGĂ, P. 107 / Pl: ~eli / E: morocăni + -eală] Cicăleală.
3. [DLRLC] MOROCĂNEALĂ, morocăneli, s. f. Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. La vale iar să da pe jos, ca să nu se spetească iepele. Chirieșii, vrînd-nevrînd, trebuiau să se deie și ei; căci li era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 107.
4. [Șăineanu, ed. VI] morocăneală f. murmurare continuă: le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor CR.
5. [Scriban] morocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a morocăni.
6. [DOOM 3] morocăneală s. f., g.-d. art. morocănelii; pl. morocăneli
7. [DOOM 2] morocăneală s. f., g.-d. art. morocănelii; pl. morocăneli
8. [DLR] MOROCĂNEÁLĂ s. f. (Prin Mold.) Faptul de a m o r o c ă n i. Chirieșii, vrînd-nevrînd trebuiau să se deie și ei [jos din haraba]; căci le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 107. – Pl.: morocăneli. – Morocăni + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL