1. [DEX '09] MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. (Rar) Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.
2. [MDA2] morăresc, ~ească a [At: CADE / V: mur~ / Pl: ~ești / E: morar1 + -esc] 1-2 Care aparține (morii (1) sau) morarului1 (1). 3-4 Specific (morii (1) sau) morarului1 (1). 5-6 Referitor (la moară (1) sau) la morar1 (1). 7-8 Care provine (de la moară (1) sau) de la morar1 (1). 9 (Îs) Șoareci ~ești Specie de șoareci mari, care trăiesc în mori (1).
3. [DEX '98] MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.
4. [DLRLC] MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține sau este caracteristic morii sau morarului.
5. [Scriban] 1) morărésc, -eáscă adj. De morar.
6. [Scriban] 2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.
7. [DEX '09] MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.
8. [MDA2] morări [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: morar1] 1 vi (Rar) A practica meseria de morar1 (1). 2 vt (Reg) A bate foarte tare pe cineva. 3 vt (Fig) A plictisi pe cineva făcându-i mereu aceeași rugăminte.
9. [MDA2] murăresc, ~ească a vz morăresc
10. [DLRLC] MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.
11. [DOOM 3] morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești
12. [DOOM 2] morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești
13. [DOOM 3] morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, 3 sg. morărește, imperf. 1 morăream; conj. prez. 1 sg. să morăresc, 3 să morărească
14. [DOOM 2] morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, imperf. 3 sg. morărea; conj. prez. 3 să morărească
15. [DLR] MORĂRÉSC, -EASCĂ adj. Care aparține sau este caracteristic morii (1) sau morarului1 (I 1). Cf. CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ Șoareci morârești = specie de șoareci mari care trăiesc în mori. Se deosebesc: șoareci de casă, morărești și chițcani. H II 27. Șoareci de mărimea celor morărești, avînd o pată albă împrejurul gîtului. ib. VII 133, cf. ALR I 1 192/710, 720, 730, 740, 954, 960. – Pl.: morărești. – Și: (regional) murărésc, -eáscă adj. ALR I 1192/595. – Morar1 + suf. -esc.
16. [DLR] MORĂRÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Rar) A practica meseria de morar1 (I 1). Cf, SCRIBAN, D., GM. 2. T r a n z. (Regional) A bate foarte tare (pe cineva). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ F i g. A plictisi, a zăpăci (pe cineva) făcîndu-i mereu aceeași rugăminte, a bate la cap (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. Atîta m-o morărit, pînă m-am învoit cum o vrut el. id. ib. – Prez. ind.: morăresc. – V. morar1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL