1. [DEX '09] MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.
2. [MDA2] moralicesc, ~ească a [At: (a. 1799) GCR II, 169/11 / Pl: -ești / E: moral2+ -icesc, cf ger moralisch] (Înv) 1-7 Moral2 (1-7).
3. [DLRLC] MORALICESC, -EASCĂ, moralicești, adj. (Învechit) Cu conținut moral, cu învățături morale. l-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I 77. Am cetit eu în cartea noastră cea moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103.
4. [MDA2] moralici vi [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 268 / Pzi: ~cesc / E: moral2 + -ici] (Îvr) A moraliza (1).
5. [DLRLC] MORALICI, moralicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face morală.
6. [DOOM 3] moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești
7. [DOOM 2] moralicesc (înv.) adj. m., f. moralicească; pl. m. și f. moralicești
8. [DLR] MORALICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) 1. Moral2 (I 1). Ascultă pildele lui ceale de învățătură moralicești (a. 1799). GCR II, 169/11. Învățături moralicești și înțelepțitoare. CALENDARI (1802), 11/10. Bunele, moralicești învățături prin fabule le țin. ȚICHINDEAL, F. [prefață] 1/5. Am cetit eu în cartea noastră. . . ce moralicească de întîmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103/11. I-am făcut o mică bibliotecă de cărți moralicești. NEGRUZZI, S. I, 77. 2. Moral2 (I 2). Învățături moralicești. GOLESCU, E. 319/10. Încredințarea destoiniciei cei moralicești (a. 1828). URICARIUL, III, 10. Drumul cel d-a dreptul care ne poate duce la desăvîrșirea cea moralicească și la fericire este numai acela de a se împărtăși cunoștințele în limba patriei. CR (1829), 251/26. - Pl.: moralicești. – Moral2 +-suf. -icesc, după germ. moralisch.
9. [DLR] MORALICÍ vb. IV. I n t r a n z. (Învechit, rar) A moralisi. Poetul iar moralicește și va să arete în stihurile aceste cum că în deșert oamenii făcînd râu, bagă toată vina dracului. BUDAI-DELEANU, Ț. 268. – Prez. ind.: moralicesc. – Moral2 + suf. -ici. Cf. m o r a l i c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL