1. [MDA2] moralic, ~ă a [At: (a. 1829) URICARIUL VIII, 107 / Pl: ~ici, ~ice / E: moral2 + -ic, cf ger moralisch] (Înv) 1-2 Moral2 (6-7).
2. [DLR] MORALIC, -Ă adj. (Învechit) Moral2 (I 2). A pofti unul altuia gradul deplinei moralice al învățăturii și al măestriei (a. 1829). URICARIUL, VIII, 107. Pentru toate aceste folosuri. . . este a se mulțămi moralicei sprijiniri și ajutoriu ale unui franțuzesc gheneral. AR (1829), 1502/40. Popoarele . . . au fost, sînt și vor fi supuse la transformări atît moralice cît și fizice. F (1869), 268. – Pl.: moralici, -ce. – Moral2 + suf. -ic, după germ. moralisch.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL