1. [DEX '09] MONOTELISM s. n. (Rar) Învățătură creștină, din sec. VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină. – Din fr. monothélisme.
2. [MDA2] monotelism sns [At: DLR / E: fr monotelisme] (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Iisus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.
3. [DEX '98] MONOTELISM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.
4. [DN] MONOTELISM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme].
5. [MDN '00] MONOTELISM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme)
6. [DOOM 3] monotelism s. n.
7. [DOOM 2] *monotelism s. n.
8. [DLR] MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Isus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL