1. [DEX '09] MONOTEIST, -Ă, monoteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.
2. [MDA2] monoteist, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~iști, ~e / E: fr monothéiste] 1-2 smf, a (Adept) al monoteismului. 3 a Referitor la monoteism. 4 a Care provine din monoteism. 5 a Specific monoteismului.
3. [DLRLC] MONOTEIST, -Ă, monoteiști, -ste, s. m. și f. Adept al monoteismului.
4. [DN] MONOTEIST, -Ă adj. Referitor la monoteism, propriu monoteismului. // s.m. și f. Adept al monoteismului. [Pron. -te-ist. / cf. fr. monothéiste].
5. [MDN '00] MONOTEIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monoteismului. (< fr. monothéiste)
6. [Șăineanu, ed. VI] monoteist m. adoratorul unui singur D-zeu. ║ a. relativ la monoteism.
7. [Scriban] *monoteíst, -ă s. și adj. (mono- și teist). Care crede într’un singur Dumnezeŭ.
8. [DOOM 3] monoteist adj. m., s. m., pl. monoteiști; adj. f., s. f. monoteistă, pl. monoteiste
9. [DOOM 2] monoteist adj. m., s. m., pl. monoteiști; adj. f., s. f. monoteistă, pl. monoteiste
10. [DLR] MONOTÉIST, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monoteismului, referitor la monoteism. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., CADE, DM. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, CADE, DM, – Pl.: monoteiști, -ste. – Din fr. monothéiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL