1. [DEX '09] MOJICIME s. f. (Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. – Mojic + suf. -ime.
2. [MDA2] mojicime sf [At: NECULCE, L. 289 / V: muj~ / Pl: (rar) ~mi / E: mojic + -ime] 1 (Înv) Mulțime de mojici (1). 2 (Înv) Totalitate a mojicilor Si: țărănime. 3 (Pex) Oameni de rând.
3. [DLRLC] MOJICIME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de mojici, mulțime de oameni de rînd. Îi vezi, jupîne vătav! Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav. HASDEU, R. V. 41.
4. [Șăineanu, ed. VI] mojicime f. gloata mojicilor.
5. [Scriban] mojicíme f. (d. mojic). Fam. Gloată de mojicĭ.
6. [MDA2] mujicime sf vz mojicime
7. [DOOM 3] mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii
8. [DOOM 2] mojicime (înv.) s. f., g.-d. art. mojicimii
9. [DGS] mojicime s.f. (colect.) 1 mârlănime, mitocănime. În piață se adunase toată mojicimea orașului. 2 (înv.) v. Țărănime.
10. [DLR] MOJICÍME s. f. (Învechit) Mulțime de mojici (1), totalitatea mojicilor; țărănime; p. e x t. lume de rînd. Sfătuie unii să rădice și țara, toată mujicimea, asupra lor. NECULCE, L. 289. Ungurii de pin pregiur, cum zic mojicime, iară nu oaste strînsă bulucuri, ședea pe la drumuri strimte, pe unde era să treacă tătarii. AMIRAS, LET. III, 124/38. Îi vezi, jupîne vătav ! Taie-i pe toți ! Nimicește mojicimea cu nărav ! HASDEU, R. V. 41. – Și: mujicime s. f. – Mojic + suf. -ime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL