1. [DEX '09] MOJDREAN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se folosește la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan.
2. [MDA2] mojdrean sm [At: HEM 1468 / V: (reg) ~ran, ~jrean, ~jnean, mosdran, moșdran, moșdr~, mozdran / Pl: ~eni / E: nct] 1 Arbore cu frunze compuse din 7-9 foliole pețiolate, cu flori albe, mirositoare, din a cărui coajă se scoate o vopsea roșie și care, crestat, lasă să se scurgă o substanță zaharoasă, folosită ca purgativ Si: (reg) frasin-de-munte, urm (Fraxinus ornus). 2 (Reg) Paltin (Acer pseudoplatanus).
3. [DLRLC] MOJDREAN, mojdreni, s. m. Specie de frasin care crește pe coastele dealurilor însorite și al cărui lemn roșu-deschis este folosit în rotărie și pentru bastoane (Fraxinus ornus); frasin-de-munte.
4. [Șăineanu, ed. VI] mojdrean m. frasin de munte (Fraxinus ornus). [Vechiu-rom. mojren = pol. MODRZEN].
5. [Scriban] mojdreán m., pl. enĭ (bg. myždrĕan, mojdrean; rut. modrénĭ, pol. modrzen, mozdrzen, vsl. modrĭenŭ, lárice). Un copac oleaceŭ de munte (fráxinus ornus). Cînd i se fac inciziunĭ, se scurge din el un sirop purgativ numit mană, care se dă maĭ ales copiilor.
6. [MDA2] mojdran sm vz mojdrean
7. [MDA2] mojnean sm vz mojdrean
8. [MDA2] mojrean sm vz mojdrean
9. [MDA2] mosdran sm vz mojdrean
10. [MDA2] mosdrean sm vz mojdrean
11. [MDA2] moșdrean sm vz mojdrean
12. [MDA2] mozdran sm vz mojdrean
13. [CADE] URM sm. 🌿 = MOJDREAN [lat. o r n u s, modificat sub influența lui ulm].
14. [DOOM 3] mojdrean s. m., pl. mojdreni
15. [DOOM 2] mojdrean s. m., pl. mojdreni
16. [DER] mojdrean (mojdreni), s. m. – Varietate de frasin (Fraxinus ornus). Sl. (sb., cr.) mezdriti „a (se) decortica”, cu suf. -ean. Se explică prin mană care desprinde de pe trunchi coaja, ce se folosește ca purgativ. După Tiktin, pus în legătură cu mîzgă; după Scriban, din bg. myždrĕn. Cf. mojdan.
17. [DE] MOJDREÁN (< bg.) s. m. Arbore sau arbust, din familia oleaceelor, înalt până la 10-12 m, cu frunze compuse și flori albe dispuse în panicule terminale, dese (Fraxinus ornus). Crește în regiunile sudice ale României. Sin (reg.) urm.
18. [DFL] Fraxinus ornus t., « Mojdrean ». Specie care înflorește primăvara, după înfrunziră. Flori alburii, mirositoare, hermafrodite, complete (petale înguste, stamine cu filamentele alungite) dispuse în inflorescențe (panicule) terminale, cca 12 cm lungime. Frunze imparipenat-compuse, 7-9 foliole ovate, eliptice sau eliptic-lanceolate, oblong-ovate, serate mai ales la vîrf, pe față verzi-închis, pe partea inferioară, pe nervura mediană, păroase-rugiriii. Arbore (8-12 m înălțime) cu lujeri verzui-cenușii, roșcați, scoarță cenușie, netedă. Fruct, samară liniară cu aripa la vîrf trunchiată.
19. [DGS] mojdrean s.m. (bot.) 1 Fraxinus ornus; <reg.> frasin-de-mană, frasin-de-munte, frasin-negru, urm. 2 (reg.) v. Paltin. Paltin-de-munte (Acer pseudoplatanus).
20. [DLR] MOJDRÉAN s. m. 1. Arbore cu frunze compuse din 7-9 foliole pețiolate, cu flori albe, mirositoare, din a cărui coajă se scoate o vopsea roșie și care, crestat, lasă să se scurgă o substanță zaharoasă, folosită ca purgativ; (regional) urm, frasin-de-munte (Fraxinus ornus). Zeama ce se face din sovîrf, din coajă de mojdrean. HEM 1468. Cicoarea trăiește in țările cele mai călduroase din Europa, și anume pe urm sau mojdrean. MARIAN, INS. 457. Mojdreanul. . . se întîlnește foarte rar prin țara noastră. ȘEZ. XV, 88. Sucul care să scurge de la sine sau prin tăieturi din coaja frasinului-de-munte, numit și mojdrean. BIANU, D. S. 442. Se fierb coji de mojdrean în căldare de aramă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 152, cf. PANȚU, PL. Mai mult înaintează [în stepă] cârpinița, tot mai răzleață, mojdranul. . . apoi tufișuri de migdal-pitic. SIMIONESCU, FL. 229. Semințe de frasin (frasin mojdrean, frasin-de-baltă). NOM. MIN. I, 29, cf. H XI 26, 325, XII 225, XIV 338. Negru sovîrf; coajă de mojdrean; le fierbe. ALR II 3 414/728. Lîngă-o tufă de moșdrean, țipă un pui de ungurean (Clopotul). GOROVEI, C. 90. 2. (Regional) Paltin (Acer pseudoplatanus). Cf. H IV 104, com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA. – Pl.: mojdreni. - Și: (regional) mojdrán, mojreán (CUV. D. BĂTR. I, 293), mojneán (ALR II 3 414/723), moșdreán, mosdreán (H XI 26), mosdrán (com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA), mozdrán (H XVIII 138) s. m. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL