1. [DEX '09] MOCOFAN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă.
2. [MDA2] mocofan sm [At: CARAGIALE, O. I, 6 / Pl: ~i / E: nct] 1 (Prt) Om prost, bleg, tont. 2 (Prt) Om bădăran Si: mocârțan (2), (reg) mocodan, mogăldan (2), necioplit. 3 (Reg) Om de nimic. 4 (Reg) Câine bleg.
3. [DLRLC] MOCOFAN, mocofani, s. m. Om prost, bleg, tont. Mocofanii abia mișcă picioarele. STANCU, D. 169. Ia să-ți văz brînza, mocofane! CARAGIALE, N. S. 96.
4. [Șăineanu, ed. VI] mocofan m. mocărțan: mocofan de cioban ISP. [V. mocan].
5. [Scriban] mocofán, -că s. (moc- din mocan și -ofan ca’n dolofan). Mocîrțan, modoran, mojic, țărănoĭ.
6. [DOOM 3] mocofan s. m., pl. mocofani
7. [DOOM 2] mocofan s. m., pl. mocofani
8. [Argou] mocofan, mocofani s. m. (peior.) om cu apucături grosolane, bădăran, mitocan
9. [DGS] mocofan s.m. (pop. și fam.; deprec. sau peior.) v. Bădăran. Grobian. Grosier. Grosolan. Mârlan1. Mitocan. Mojic.
10. [DLR] MOCOFAN s. m. 1. (Peiorativ) Om prost, bleg, tont; om bădăran, necioplit, mocîrțan (2), (regional) mocodan, mogîldan (I 2). Știi, nobila mea consoartă, că mîncările bădăranilor ăstora au citeodată gust bun, mai ales după plimbare . . . Ia să-ți văz brînza, mocofane ! CARAGIALE, O. I, 6. De ce să se mărite cu boieri de ăștia de țară, niște mocofani cari n-au decît curțile pline de urzici. AL LUPULUI, P. G. 74. Aide, nu te codi, mocofane ! REBREANU, R. I, 115. Îi pufnise de rîs în nas și-i întorsese spatele. Iar aceasta, numai din pricina unui mocofan ca Gheorghieș Tâlpâligă, argat cu cămașa cîrpită în spate și cu opincile flendurite. C. PETRESCU, R. DR. 203. M-am lămurit ! Ești cu dînșii . . . Cu briganzii de teapa mocofanului care și-a îngăduit să se obrăznicească adineauri cu mine. id. A. R. 22. Mocofanii abia mișcă picioarele, parc-ar avea buturugi legate de ele. STANCU, D. 169. Iritat, îl amenința cu umbrela și-l numea mocofan. PAS, Z. IV, 192, cf. I, 125, CR. VII, 88, CIAUȘANU, GL. Nu știe mocofanu ce e șofranu. Cf. TDRG. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de”) Mocofanul de cioban râmase uimit cînd. . . se și înfățișară zeițele. ISPIRESCU, U. 8. ♦ (Regional) Om de nimic. Com. din fostul județ NEAMȚ. 2. (Regional) Epitet pentru un cîine bleg (Balș). ALR II 3 721/876. – Pl.: mocofani. – Etimologia necunoscută. Cf. m o c2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL