1. [MDA2] mitarcă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~tărci / E: cf pitarcă] 1 (Bot; reg; șîc ~ pietroasă) Mânătarcă (Boletus edulis). 2 (Reg; îe) A fi ca o ~ A fi moale, lipsit de energie. 3 (Bot; reg; îc) ~grasă Pitarcă (Voletus scaber).
2. [Scriban] mitárcă f., pl. ărcĭ (din pitarcă și minătarcă). Trans. Nț. Ml. Minătarcă.
3. [Scriban] minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.
4. [Scriban] pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.
5. [DGS] mitarcă s.f. (bot.; reg.) 1 v. Bolet. Hrib. Mânătarcă (Boletus edulis). 2 mitarcă-grasă v. Pitarcă (Boletus scaber).
6. [DLR] MITÁRCĂ s. f. (Regionaî, mai ales prin Transilv.; și în sintagmele mitarcă pietroasă PANȚU, PL.) Mînătarcă (Boletus edulis). Cf. PANȚU, PL., H II 44. Este ca o mitarcă, se spune despre un om lipsit de energie, moale în mișcări. Cf. COMAN, GL. ◊ Mitarcă grasă = pitarcă (Boletus scaber). PANȚU, PL. - Pl.: mitărci. – Cf. p i t a r c ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL