1. [MDA2] mlecit, ~ă a [At: TOMICI, C. A. 162/26 / Pl: ~iți, ~e / E: mleci3] (Ban) Zdrobit.
2. [MDA2] mleci3 vt [At: TOMICI, C. A. 162/21 / V: mlecii v / Pzi: ~cesc / E: srb mleti „a măcina”, cf îmblăti, meci4] (Ban și Trs) 1 A zdrobi. 2 A mărunți.
3. [MDA2] mlecii v vz mleci3
4. [Scriban] mlecésc, V. îmblătesc.
5. [DGS] mlecit, -ă adj. (reg.; despre materii, materiale etc. dure) v. Amănunțit2. Concasat. Fărâmițat2. Mărunțit2. Sfărâmat. Zdrobit.
6. [DLR] MLECÍT, -Ă adj. (Prin Ban.) Zdrobit, sfărîmat. Umpli ciurul de faguri mleciți, îl acoperi cu acoperișul său, și-l bagi în cuptoriu după ce au scos pînea dintr-însul. TOMICI, C. A. 162/26. - Pl.: mleciți, -te. – V. mleci3.
7. [DLR] MLECI1 subst. v. mlecin.
8. [DLR] MLECI2 subst. pl. v. mlaci.
9. [DLR] MLECÍ3 vb. IV. T r a n z. (Ban. și prin Transilv.) A zdrobi, a sfăríma; a mărunți, a dumica, a fărîmița. Cu mașina aceasta așa are a se lucra: mai întîiu mlecești fagurii cu miarea cît poți mai mărunt. TOMICI, C. A. 162/21. Mlecește fasolea ! VICIU, GL., cf. ALR I 1989/28. - Prez. ind.: mlecesc. - Și: mlecií vb. IV. Com. LIUBA. – Din scr. mleti „a măcina”. Cf. î m b l ă t i, m e c i4.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL