1. [DLRLC] MISTRII, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. ♦ A alcătui, a întocmi. Rîndunica sfîrșise de mistriit cuibul. C. PETRESCU, Î. II 174.
2. [DLRM] MISTRII, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. – Din mistrie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL