Definiție și ce înseamnă minereu

1. [DEX '09] MINEREU, minereuri, s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul sau mai multe metale sau combinații ale acestora. – Din fr. minerai.

2. [MDA2] minereu sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~rai / Pl: ~uri / E: fr minerai] Acumulare de minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul sau mai multe metale sau combinații ale acestora Si: (înv) madem (1), minieră (3).

3. [DLRLC] MINEREU, minereuri, s. n. Mineral în compoziția căruia se găsesc anumite elemente (metale și metaloizi) care se pot extrage prin procedee fizice și chimice, spre a fi folosite ca materie primă în industrie. Întreabă tu pe maică-ta ce-i greul, Că a spălat o viață minereul. DEȘLIU, M. 41. Ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obținerea fontei din minereurile aflate în țară la noi. BARANGA, I. 168.

4. [DN] MINEREU s.n. Aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc anumite elemente (metale, metaloizi) în cantități suficiente pentru a putea fi exploatate rentabil. [Pron. -reu. / < fr. minerai].

5. [MDN '00] MINEREU s. n. aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc metale, metaloizi. (< fr. minerai)

6. [MDA2] minerai sn vz minereu

7. [Șăineanu, ed. VI] mineraiu n. compus metalic așa cum se află în mine.

8. [Scriban] *mineráĭ n., pl. aĭurĭ, și mineréŭ n., pl. eurĭ (fr. minerai, d. minière, minieră, mină maĭ mică, d. mine, mină, săpătură). Mineral, substanță minerală așa cum se află în natură.

9. [DOOM 3] minereu s. n., art. minereul; pl. minereuri

10. [DOOM 2] minereu s. n., art. minereul; pl. minereuri

11. [IVO-III] minereu, -reuri.

12. [DGS] minereu s.n. 1 (geol.) <înv. și reg.> rudă3, <înv.> es, madem, minieră. Acești munți sunt bogați în minereuri de fier. 2 (mineral.) minereu aurifer = krennerit.

13. [DLR] MINERÉU s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale, din care se pot extrage, pe scară industrială, unul. sau mai multe metale sau combinații ale acestora; (învechit) madem (1), minieră (2). Cf. ALEXI, W., NICA, L. VAM. 158. Metalele, cu excepția celor nobile, nu se găsesc în natură în stare nativă, ci combinate cu alte elemente, formînd minereuri. IOANOVICI, TEHN. 29. Ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obținerea fontei, din minereurile aflate în țară la noi. BARANGA, I. 168. Și m-am dus și eu Să spăl minereu, De la doișpe ani, Ca omul sărman. DEȘLIU, M. 50. În galerii duduie locomotivele electrice, care trag zeci de vagoane, scoțînd minereul. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 830. Solul Chinei e bogat în minereuri. CONTEMP. 1954, nr. 383, 6/5, cf. V. ROM. ianuarie 1 954, 71. ◊ (Urmat de determinări care indică mineralul de bază) Minereurile de fier sînt amestecate cu roci de natură calcaroasă sau silicoasă. IOANOVICI, TEHN. 31. O ramură nouă a industriei extractive a fost creată în anii primului cincinal :industriaminereului de uraniu. GHEORGHIU-DEJ, R. 87. - Pl.: minereuri. – Și: (învechit) minerái (pl. mineraiuri) s. n. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. – Din fr. minerai.

14. [DLR] MINERÁI s. n. v. minereu.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mindea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~de / E: ns cf minder] […]
[Scriban] mindelésc v. tr. (d. mindea, mindele). Munt. Mold. Cos făcînd mindele. – În Cov. […]
1. [DEX '09] MINDIR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; […]
1. [DEX '09] MINDIRIGIU, mindirigii, s. m. (Înv. și reg.) Meseriaș care confecționează saltele și […]
1. [MDA2] minegoci sn [At: CANDREA, F. 225 / V: mighiloș, migiloci, miguloș, milig~, mânigoci, […]
1. [Șăineanu, ed. VI] mineiu n. carte bisericească conținând slujbele sfinților din toate zilele anului: […]
[DGE] MINEÓLĂ, mineole, s.f. Fruct citric, obținut de la un hibrid dintre grepfrut (Citrus paradisi) […]
1. [DEX '09] MINEREU, minereuri, s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro