1. [DEX '09] MINDIR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci și vătuită. – Din tc. minder.
2. [MDA2] mindir sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (îvr) mender / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc minder] (Reg) 1 Saltea cu paie sau, rar, cu lână Vz matrață, păier, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2 Plapumă. 3 Cergă. 4 Cuvertură. 5 Paner lung, din trestie împletită.
3. [DEX '98] MINDIR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină. – Din tc. minder.
4. [DLRLC] MINDIR, mindire, s. n. Saltea umplută cu paie. A dormit și pe paturi de fier cu mindir de paie. C. PETRESCU, A. 352. Trebuie să dormi pe rogojină, noi n-avem nici mindir. DUNĂREANU, CH. 118. Bunicuța, săraca, dormea în săliță pe-un mindir de paie. VLAHUȚĂ, O. A. 490. ♦ Cuvertură, cergă. Un pat, adică cîteva scînduri pe doi căpriori acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38.
5. [Șăineanu, ed. VI] mindir n. așternut de pat umplut cu paie sau lână. [Turc. MINDER].
6. [Scriban] mindír n., pl. e (turc. minder; ngr. mindéri [scris mintéri], bg. minder, rus. mindér). Est. Saltea de paĭe. – În vest saltea de paĭe.
7. [MDA2] mender sn vz mindir
8. [DOOM 2] mindir (reg.) s. n., pl. mindire
9. [DER] mindir (mindire), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer).
10. [DGS] mindir s.n. (reg.) 1 <reg.> păier, sălmăjac, străjac. Mindirul este o saltea umplută cu paie. 2 v. Plapumă. 3 v. Cergă. Cuvertură. Față de pat. Învelitoare. Pătură. Velință.
11. [DLR] MINDÍR s. n. (Regional) 1. Saltea (umplută cu paie sau, rar, cu lînă). V. p ă i e r, s t r ă j a c, m a t r a ț ă, s ă l m ă j a c, p ă r n ă j a c. 3 perini cu puf, 2 mindiruri vechi cu pai (a. 1784). IORGA, S. D. vii, 234. Izvod de zestre: . . . un ogheal, un mindir, patru perne mici (a. 1 787). URICARIUL, XV, 347, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU. Cîteva scînduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38, cf. 43. Deschise lăzile și dulapurile, lovi cu stratul puștii în perni, în mindire. GANE, N. II, 10. S-a culcat îmbrăcat pe mindir și a dormit pînă la ziuă. CARAGIALE, O. I, 133. A găsit-o culcată pe un mindir de paie. ODOBESCU, S. III, 42. Bunicuța, săraca, dormea în săliță, pe-un mindir de paie. VLAHUȚĂ, O. A. 490, cf. DDRF. Un fel de saltea de lînă subțire, pe care seara o întind pe prispă, iar dimineața o ridică și care o numesc mindir. MANOLESCU, I. 40. Trebuie să dormi pe rogojină, noi n-avem nici mindir. DUNĂREANU, CH. 118. Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. Culcată pe un mindir între drugii căruții, învelită pînă peste cap cu o pînzătură, gemea Pisicuța. CAZIMIR, GR. 90. A dormit și pe paturi de fier cu mindir de paie. C. PETRESCU, A. 352. Pe un pat de scînduri.. . cu mindir acoperit cu macat de cit. . ., dormea dădaca. BRĂESCU, A. 21, cf. ALRM II/I h 356, A VI 19, 26. ◊ F i g. Se tolăni de-a lungul carului pe mindirul de grăunțe. CONV. LIT. XLIV1, 42. .2 Plapumă; cergă, cuvertură. V. ț o l, s c o a r ț ă, p ă t u r ă. Era înfășurat într-un mender, cît nu i se vedea nici capul nice picioarele și îl rădicau șease oameni ca pre un mort. AXINTE URICARIUL, LET2 II, 150. Materie de o rochie, o față de mindir, fețe de pernă. MARIAN, NA. 294 3. Paner lung, făcut din trestie împletită. Cf.DDRF. - Pl.: mindire și (rar) mindiruri. - Și: (învechit, rar), mendér s. n.- Din tc. minder.
12. [DLR] MENDER s. n. v. mindir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL