1. [DEX '09] MINCIUNEA, -ICĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.
2. [MDA2] minciunea sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: ~de / E: minciunică css] 1-2 (Mpl; șhp) Minciunică (1-2). 3 (Mpl) Prăjitură făcută dintr-o fâșie îngustă de aluat prăjită în grăsime și pudrată cu zahăr. Si: minciună (18), minciunică (3), (rar) minciuniță (3) Vz uscățele.
3. [DLRLC] MINCIUNEA, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).
4. [Scriban] mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.
5. [DEX '09] MINCIUNI, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
6. [MDA2] minciuna v vz minciuni
7. [MDA2] minciuni vt [At: C. PETRESCU, R. DR. 136 / V: ~una / Pzi: ~nesc / E: minciună] (Reg) A minți.
8. [MDA2] minciunică sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: (rar) ~ici / E: minciună + -ică] 1-2 (Șhp) Minciună (1) (mică) Si: minciunea (1-2), (reg) minciuniță (1-2). 3 (Mpl) Minciunea (3).
9. [DLRLC] MINCIUNI, minciunesc, vb, IV. Tranz. (Neobișnuit) A minți, a înșela. A minciunit lumea să-și rîdă de lesne-crezători. C. PETRESCU, R. DR. 136.
10. [DLRLC] MINCIUNICĂ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).
11. [DOOM 2] minciunea/minciunică s. f., art. minciuneaua/minciunica, g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele, art. minciunelele
12. [DOOM 3] minciuni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, 3 sg. minciunește, imperf. 1 minciuneam; conj. prez. 1 sg. să minciunesc, 3 să minciunească
13. [DOOM 3] !minciunică s. f., g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele
14. [DOOM 2] minciuni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunesc, imperf. 3 sg. minciunea; conj. prez. 3 să minciunească
15. [DOOM 2] minciunică v. minciunea
16. [DGS] minciunea s.f. 1 minciunică, <pop.> minciuniță, <reg.> mincinuță. Ești mic și spui numai minciunele! 2 (mai ales la pl. minciunele; culin.) minciună, minciunică, scovardă, uscătură, uscățea (v. uscățel), uscățică, <reg.> pancovă, pup3, scorușă2, surcele (v. surcea), uscăturea, uscăturică.
17. [DGS] minciunică s.f. 1 minciunea, <pop.> minciuniță, <reg.> mincinuță. 2 (mai ales la pl. minciunici; culin.) minciună, minciunea, scovardă, uscătură, uscățea (v. uscățel), uscățică, <reg.> pancovă, pup3, scorușă2, surcele (v. surcea), uscăturea, uscăturică.
18. [DLR] MINCIUNEA s. f. v. minciunică.
19. [DLR] MINCIUNA vb. I v. minciuni.
20. [DLR] MINCIUNÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A minți (2); a înșela. A minciunii lumea să-și rîdă de lesne-crezâtori. C. PETRESCU, R. DR. 136, cf. IORDAN, L. R. A. 238. Băduliasî prisepia, Cî tursii o minsunia. DIACONU, VR. 191. - Prez. ind.: minciunesc. - Și: minciuna vb. I. PAȘCA, GL., BL XIV, 49. – V. minciună.
21. [DLR] MINCIUNÍCĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m i n c i u n ă. 1. Cf. minciună (I 1). Iac-așa-i povestea mea: frumușică mititea, minciunică minciunea. ȘEZ. I, 281. Găinușă, Ciușă, Cu minciunele în gușă (Cuțitul). PAMFILE, C. 22. 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură uscată făcută dintr-o fîșie îngustă de aluat prăjită în grăsime; minciună (II 1), (regional) mincinuță. V. u s c ă ț e l e. – Pl.: minciunele. – Și: (cu schimbare de suf.) minciuneá s. f. – Minciună + suf. -ică. – Minciunea: cu schimbare de suf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL