1. [DEX '09] MEZENTER, mezentere, s. n. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.
2. [MDA2] mezenter sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. URSU, T. Ș. 232 / V: (înv) mesinteriu, ~zan~, ~iu / S și: mesenter / Pl: ~e / E: lat mesentherium, fr mésentère] Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului Si: (pop) prapur.
3. [DLRLC] MEZENTER, mezentere, s. n. Membrană (formată dintr-o îndoitură a peritoneului) care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. N-ai să mi-o tămădui tu [inima] în laborator. Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică, ca mezenterul broaștelor. C. PETRESCU, Î. II 266.
4. [DN] MEZENTER s.n. Membrană care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. [< lat. mesentherium, fr. mésentère, cf. gr. mesos – mijlociu, enteron – intestin].
5. [MDN '00] MEZENTER s. n. îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului. (< fr. mésentère, lat. mesenterium)
6. [Scriban] mezentér, V. mesenter.
7. [MDA2] mesinteriu sn vz mezenter
8. [MDA2] mezanter sf vz mezenter
9. [MDA2] mezenteriu sn vz mezenter
10. [Scriban] *mesentér n., pl. e (vgr. mesénteron și mesentérion, d. mésos, mijlociŭ, și énteron, intestin. V. misit și enterită). Anat. Îndoitura peritoneuluĭ care ține în pozițiune diversele părțĭ ale intestinelor. – Și mez- (după fr.). V. epiploon, mură 2.
11. [DOOM 3] mezenter (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentere
12. [DOOM 2] !mezenter (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentere
13. [DETS] MEZ-, v. MEZO-. □ ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.
14. [DGS] mezenter s.n. (anat.) mezou, <pop.> prapur, <înv.> bezărău, bezer. Mezenterul învelește și leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.
15. [DLR] MEZENTÉR s. n. Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului; (popular) prapur. Cf. î n v ă ț ă t u r ă, ap. URSU, T. Ș. 237. Atrofia copiilor vine din închiderea ghindurilor mesenterului (mațului din mizloc). CORNEA, E. I, 30/10, cf. ANTONESCU, D., BARCIANU, BIANU, D. S. Inima ta e bolnavă. – În orice caz, n-ai să mi-o tămădui tu în laborator. . . Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică ca mezenterul broaștelor ! C. PETRESCU, Î. II, 266. În această perdea, numită mezenter sau prapur se găsesc toate vasele sanguine. ENC. VET. 39. - Scris și: mesenter. – Pl.: mezentere. – Și (învechit) mezentériu (ap. URSU, T. Ș. 237), mezantér (KRETZULESCU, ap. URSU, T. Ș., 237), mesintériu (ANTONESCU, D.) s. n. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.
16. [DLR] MESINTÉRIU s. n. v. mezenter.
17. [DLR] MEZANTÉR s. n. v. mezenter.
18. [DLR] MEZENTÉRIU s. n. v. mezenter.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL