1. [MDA2] meștereasă sf [At: ISPIRESCU, L. 95 / Pl: ~ese / E: meșter + -easă] (Pop; în superstiții) Meșteră (15).
2. [DLRLC] MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descîntece, vrăji, farmece; vrăjitoare. Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95.
3. [DLRM] MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care cunoaște leacuri băbești, care se ocupă cu descîntece și vrăji, pentru a goni bolile. – Din meșter + suf. -easă.
4. [DGS] meștereasă s.f. (în credințe și superstiții; reg.) v. Babă. Strigoaică1. Vrăjitoare (v. vrăjitor).
5. [DLR] MEȘTEREÁSĂ s. f. (Popular, în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meșteriță, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Am umblat și cruciș, și curmeziș, pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. Argintul-viu iarăși se descîntă de meșterese. H XVI 17. - Pl.: meșterese. – Meșter + suf. -easă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL