1. [DEX '09] CURMEZIȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – Curma + suf. -iș, sub influența sinonimului pieziș.
2. [MDA2] curmeziș [At: COD. VOR. 24/6 / V: ~ă sf / Pl: ~uri sn / E: curma1 + -iș] 1-2 sn Direcție transversală sau oblică. 3-4 sn (Îlav) De-a (sau în) ~(ul) Transversal sau în diagonală (dar nu drept). 5-8 a, av (Îoc lungiș) Care este (transversal sau) oblic (nu drept). 9 av (Îlav) În cruciș (sau în lungiș) și-n ~ Pretutindeni. 10 av (După un adjectiv) Foarte. 11 sn Orice obiect care se pune de-a latul pentru a întări o construcție, o cutie, un obiect etc. Cf întăritoare, traversă. 12 sn (Mol) Fiecare dintre cele două bârne care încheie pereții laterali ai casei. 13 sn (Mpl) Brațele morii. 14 sn Chingă care leagă cele două brațe ale ferăstrăului Si: punte, mijlocaș, pod, război. 15 sn Stinghie pusă transversal la fundul vaselor de lemn Si: (reg) calafat, chingă, pop, punte, stâlp, ușă, zăplat. 16 sn (Mpl) Stinghie de lemn care leagă scândurile fundului carului Si: spetează.
3. [CADE] CURMEZIȘ I. adv. 1 Mai adesea: în ~(ul), de-a ~(ul), loc. adv., dintr’o parte într’alta în sensul lărgimii, de-a latul: înaintea noastră se ivește în ~ mai întîiu o dungă, o coamă gălbuie și creață (VLAH.); îi numărai vinele albăstrui urzite în ~ul tîmplelor (DLVR.); trecu lacul de-a ~ul și se afundă în codri (GN.); Ⓕ: împrejurările i-au stat tot ~ în cale (ISP.) ¶ 2 Pieziș: se uita ~ spre fecior, parcă’ar fi vrut să-i ceară ceva (D.-ZAMF.) ¶ 3 Cruciș și ~, în cruciș și ’n ~, de-a lungiș și ~ (SB.); de-a lungul și de-a ~ul (I.-GH.), de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiunile: se punea și cruciș și ~ ca să-și ocrotească făpturile (ISP.); se duse în cruciș și’n ~ în toată împărăția (DLVR.). II. adj. Așezat de-a latul: brîul de asemenea e simplu, în dungi ~e (VOR.). III. (pl. -ișuri) sn. 1 Scîndură, stinghie bătută de-a curmezișul altor scînduri ¶ 2 Puntea ferestrăului, chinga care leagă cele două brațe ale ferestrăului ¶ 3 Drum de-a curmeziș: trecea ~ul cîmpiilor (ALECS.).
4. [DEX '98] CURMEZIȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – Probabil din curma + suf. -iș, sub influența sinonimului pieziș.
5. [DLRLC] CURMEZIȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. Din dosul gării brișcă, după cîțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie cîmpia curmeziș pînă la Curteanca. REBREANU, R. I 69. Frații [miresei]... stau cu securea curmeziș în ușă... și nu-l lasă... [pe mire] să treacă, pînă cînd nu se răscumpără cu vreun dar. KOGĂLNICEANU, în DACIA LIT. 41. ◊ Loc. adv. În (sau de-a) curmeziș sau (loc. prep.) în (sau de-a) curmezișul = în lat, în lățime, în diagonală... A adormit așa, trîntit de-a curmezișul laiței. GALAN, Z. R. 257. Parcurse... cu ochii calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. Aud deodat-o larmă P-aproape, colea-n stejeriș: Pun mîna repede pe armă Și iau pădurea-n curmeziș. IOSIF, V. 84. O ia de-a curmeziș: De la nouri cătră soare. CREANGĂ, P. 221. Trece sate-n curmeziș Și dumbrăvile-n lungiș. ALECSANDRI, P. P. 240. În lungiș și (sau și-n) curmeziș = de-a lungul și de-a latul, în lung și-n lat. Școlarii trăgeau cu rigla în caiete linii în lungiș și curmeziș. I. BOTEZ, ȘC. 27. Curînd s-a apucat Cîmpul neted de arat, În lungiș și-n curmeziș. ALECSANDRI, P. P. 387. Să te duci țara în lungiș și în curmeziș. ȘEZ. VII 107. ◊ Expr. A se pune în curmeziș = a se pune în calea cuiva sau a ceva; a împiedica. Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș, întunerecul în cale i s-apus în curmeziș. MACEDONSKI, O. I 115. A se pune (și) cruciș și curmeziș v. cruciș. ◊ (Adjectival, rar) O lovitură de țapină, desfacerea a trei bușteni curmeziși deschide închisoarea și toată îmbulzeala [buștenilor] merge la vale. SADOVEANU, V. F. 138. Laturile curmezișe sau transeptul nu mai sînt terminate în linie dreaptă. ODOBESCU, S. I 389. ◊ (Substantivat, rar) Tazlăul... scăldat în raze de soare își frîngea strălucirea gălbie a undelor sale în curmezișul negru și încîlcit al rariștii de brazi. HOGAȘ, M. N. 217. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) curmezișul.
6. [DLRM] CURMEZIȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ♦ În lungiș și (sau și în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ♦ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ♦ Expr. A se pune în curmeziș (sau de-a curmezișul) = a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală: (în expr.) curmezișul] – Din curmez (rar folosit; comp. alb. kurm) + suf. -iș.
7. [Șăineanu, ed. VI] curmeziș a. și adv. pieziș, care s’abate dela linia dreaptă: cruciș și curmeziș, zigzag. [Lit. cu întreruperi]. ║ n. linie piezișă: trecea curmezișul câmpiilor AL.
8. [Scriban] curmeziș adv. (d. curm, curmez). De-a latu: a așeza un lucru curmeziș pe altu, în curmeziș saŭ de-a curmezișu altuĭa. Adj. Dungă curmezișă. S. n., pl. urĭ. Linie saŭ drum de-a latu. V. peziș, veref. S. n., pl. urĭ. Direcțiunea de-a curmezișu: la curmezișu drumuluĭ. A te pune în cruciș și’n curmeziș, a face tot posibilu (pe dracu’n patru) p. a împedeca ceva. V. transvers.
9. [MDA2] acurmeziș, ~ă a vz curmeziș
10. [MDA2] curmezișă sf vz curmeziș
11. [CADE] DE-A CURMEZIȘUL 👉 CURMEZIȘ.
12. [DOOM 3] curmeziș adv.
13. [DOOM 3] +curmeziș (în ~) loc. adv.
14. [DOOM 3] +de-a curmeziș loc. adv. (a se pune ~)
15. [DOOM 2] !de-a curmezișul loc. adv., loc. prep.
16. [MDO] de-a curmezișul
17. [IVO-III] de-a-curmezișul.
18. [DRAM 2021] curmezíș, adv. Pieziș, transversal. (Sec. XVI). – Din curma + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] curmeziș, adv. – Pieziș, transversal. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din curma + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL