1. [MDA2] merindăriță sf [At: MARIAN, Î. 293 / Pl: ~țe / E: merindar2 + -iță] (Trs) 1 Merendiță. 2-3 Merindare1 (2-3).
2. [DGS] merindăriță s.f. (reg.) <reg.> merindare, merindeață.
3. [DLR] MERINDĂRÍȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Merindare1. O muiere înrudită cu mortul. . . dă peste secriu vreunuia din căseni sau vecini o găină și apoi preotului o traistă, merindărița, o lumină, un colac. MARIAN, Î. 293. Din tort să mai țese și cîrpe de bucate (merindăriță) cu cari se-nvăluie merindea în traistă. BREBENEL, GR. P. – Pl.: merindărițe. – Merindar 2 + suf. -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL