1. [DEX '09] MERCERIE, (3) mercerii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Articole mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte (ață, nasturi, copci etc.). 2. Negoț cu astfel de articole. 3. Magazin de mercerie (1). – Din fr. mercerie.
2. [MDA2] mercerie sf [At: BARCIANU / Pl: (3) ~ii / E: fr mercerie] 1 (Csc) Obiecte mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte, mai ales ace, ață, copci, agrafe, panglici, dantele, nasturi etc. Vz mărunțișuri. 2 Comerț de mercerie. 3 Magazin de mercerie (1).
3. [DLRLC] MERCERIE, mercerii, s. f. Lucruri mărunte folosite pentru confecționarea îmbrăcămintei (ace, ață, nasturi, panglici, șireturi etc.). ◊ Negoț de mărunțișuri; p. ext. prăvălia unde se vînd mărunțișuri.
4. [DN] MERCERIE s.f. Lucruri întrebuințate la cusutul, la garnisirea sau la repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. ♦ Negoțul cu astfel de mărunțișuri. [Gen. -iei. / < fr. mercerie].
5. [MDN '00] MERCERIE s. f. 1. obiecte mărunte întrebuințate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. 2. negoțul cu astfel de obiecte. 3. magazin de mercerie (1). (< fr. mercerie)
6. [Șăineanu, ed. VI] mercerie f. negoț de mărunțișuri pentru îmbrăcat și gătit (ață, ace, panglici, nasturi): obiecte de mercerie.
7. [Scriban] *merceríe f. (fr. mercerie, d. mercier, marchidan, d. lat. merx, mercis, marfă). Marchidănie.
8. [DCR2] mercerie-(galanterie-)parfumerie s. f. 1974 Mercerie în care se vând și produse de parfumerie (și de galanterie) v. dulciuri-răcoritoare, legume-fructe (din mercerie [+ galanterie] + parfumerie)
9. [DCR2] tricotaj(e)-mercerie s. n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie.” Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)
10. [DOOM 3] mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, art. merceriile (desp. -ri-i-)
11. [DOOM 2] mercerie s. f., art. merceria, g.-d. art. merceriei; pl. mercerii, art. merceriile
12. [IVO-III] mercerie, -rii.
13. [DLR] MERCERÍE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte, mai ales ace, ață, copci, agrafe, panglici, dantele, nasturi etc. V. m ă r u n ț i ș u r i. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., BL II, 244. 2. Negoț de mercerie (1). 3. Magazin de mercerie (1). Te prezinți la merceria din str. B. . ., ceri dantelă de mătase roșie. BENIUC, M. C. I, 139. – Pl.: (3) mercerii. – Din fr. mercerie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL