1. [DEX '09] MEREAZ s. n. v. miraz1.
2. [MDA2] mereaz1 sf vz miraz1
3. [DLRLC] MEREAZ2, mereazuri, s. n. (Regional) Tîrlă. Paște Nică oile... De pre urmă strînge-le, La mereaz întoarce-le, Dar mereazul und’l-a pus? Sus, la vîrful munților. TEODORESCU, P. P. 41. – Pronunțat: -reaz.
4. [DLRLC] MEREAZ1 s. n. v. miraz.
5. [DEX '09] MIRAZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereaz s. n.] – Din tc. mirās.
6. [MDA2] miras sn vz miraz1
7. [MDA2] miraz1 sn [At: GORJAN, H. I, 35/14 / V: mer~, mereaz, ~as, mireaz / Pl: ~uri / E: tc miras] 1 (Îrg) Moștenire lăsată sau primită de cineva. 2 (Reg) Gospodărie. 3 (Mun; Olt) Venit sau câștig neașteptat.
8. [MDA2] mireaz2 sn vz miraz1
9. [DEX '98] MIRAZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereaz s. n.] – Din tc. mirās.
10. [DLRLC] MIRAS s. n. v. miraz.
11. [DLRLC] MIRAZ s. n. (Învechit) Moștenire; (în special) ceea ce îi revine cuiva pe neașteptate, la moartea unei rude care n-a avut copii. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. – Variante: mereaz (ARDELEANU, D. 294), miras (PANN, P. V. III 84, GORJAN, H. I 35, TEODORESCU, P. P. 586) s. n.
12. [Șăineanu, ed. VI] miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS].
13. [Scriban] mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.
14. [DOOM 3] miraz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirazuri
15. [DOOM 2] miraz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirazuri
16. [DER] miraz (mirazuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.
17. [DGS] miraz1 s.n. (jur.; înv. și reg.) v. Ereditate. Moștenire. Patrimoniu. Succesiune.
18. [DLR] MIRÁZ1 s. n. 1. (Învechit și regional, la pl. cu aceeași valoare ca la sg.; mai ales în legătură cu verbele „a lăsa” sau „a rămîne”, mai rar „a lua”) Moștenire (lăsată sau primită). După moartea tatălui nostru luarăm miras cîte o mie de galbeni. GORJAN,, H. I, 35/14. Toată a mea bogăție, de la moși, strămoși miras. PANN, P. V. III, 84/5, cf. JIPESCU, O. 57. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său parinteie Iancu. CARAGIALE, O. I, 171, cf. DDRF, I. BRĂESCU, M. 68. Făcuse act că-i lasă casele mereaz. ARDELEANU, D. 294. Lică s-a însurat bine, cu una cu un copil care a pus mîna pe toate merazurile bărbatului dinții. KLOPȘTOCK, F. 209. ◊ F i g. Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că numai el mi-a rămas De la tat-su ca miras. TEODORESCU, P. P. 586. ♦ (Regional) Gospodărie (Chiojdu- Văleni de Munte). H II 31. C-o singură numire ele se zic: cămin, coprins sau meraz. ib. 2. (Prin Munt. și Olt.) Venit sau cîștig (neașteptat). Cf. PĂSCULESCU, L. P. 359, RĂDULESCU-CODIN, 50. – Pl.: mirazuri. – Și: mirás, mireáz (CIAUȘANU, V. 179), meráz, mereáz s. n. – Din tc. miras.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL