1. [DEXI] brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.
2. [DEX '98] BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
3. [DER] brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.
4. [DFL] MERCURIALIS L., TREPĂDĂTOARE, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Europa și estul Asiei, 8 specii, erbacee, nu prea decorative, fără suc lăptos. Flori dioi-Fig. 190. Euphorbia bojeri
5. [DFL] Mercurialis annua L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori dioice, verzi, cele femele aproape sesile (sfii scurt cu 2 stigmate), singulare sau fasciculate, cele mascule cu 12 stamine, așezate în glomerule. Frunze ovoide, opuse, scurt-pețiolate. Plantă erbacee, anuală, cu 4 muchii, ramificată.
6. [DFL] Mercurialis perennis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori verzui, nesemnificative, mici, dioice. Frunze scurt-pețiolate, opuse, ovoide sau lanceolate. Tulpină simplă, cilindrică (pînă la 35 cm înălțime) și rizom tîrîtor. Plantă perenă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL