1. [DEX '09] MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.
2. [MDA2] măturător, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 393 / Pl: ~i, ~oare / E: mătura + -(ă)tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2 sf Vehicul cu tracțiune mecanică prevăzut cu o mătură mare cilindrică și cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile. 3 sm (Reg) Pămătuf de șters vatra cuptorului.
3. [DEX '98] MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.
4. [DLRLC] MĂTURĂTOR, -OARE, măturători, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu măturatul străzilor. Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.
5. [Șăineanu, ed. VI] măturător m. cel ce mătură: măturător de strade, măturător de coșuri.
6. [Scriban] măturătór, -oáre s. Care mătură stradele. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).
7. [DOOM 3] măturător s. m., pl. măturători
8. [DOOM 2] măturător s. m., pl. măturători
9. [Argou] măturător, măturători s. m. (înv.) fundaș central așezat în jocul de fotbal între portar și linia de apărători.
10. [DLR] MĂTURATÓR, -OARE subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 96 lei pe an 4 măturătoare cîte 2 lei una, pe lună 8 lei (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 393, cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W. Dacă nu sînteți în stare să înțelegeți talentul meu, am să mă fac chiar și măturător de stradă, ca să vă scăpați de mine. REBREANU, I. 187. Măturătorii alungau noaptea cu valuri de praf. C. PETRESCU, S. 71, cf. NOM. PROF. 77. Bucureștiul se deștepta cu măturătorii. TEODOREANU, M. II, 123. ◊ (Rar) Măturător de coșuri = coșar. Măturătoriul de coșuri (hornuri) dimineața își mătură coșul. ȚICHINDEAL, F. 117/23. 2. S. f. Vehicul (cu tracțiune mecanică) prevăzut cu o mătură mare cilindrică și cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U.,NICA, L. VAM. 3. S. f. (Regional) Pămătuf de șters vatra cuptorului (Voiniceni-Tîrgu Mureș). ALR II, 4000/235. - Pl.: măturători, -oare. – Mătura + suf. -(ă)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL