1. [MDA2] măturice sf [At: DAMÉ, T. 40 / Pl: ~ici / E: mătură + -ice] 1-2 (Șhp) Măturică (1-2). 3 (Bot; reg) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 4 (Ban, Trs) Mătură (13).
2. [DOOM 3] măturice (înv.) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici
3. [DOOM 2] măturice (înv.) s. f., g.-d. art. măturicii; pl. măturici
4. [DGS] măturice s.f. I 1 măturea, măturică, măturiță, <rar> măturișcă. 2 (reg.) <reg.> mătură, măturică, măturișcă, măturoi, măturuță. II (bot.; reg.) v. Imortelă. Plevaiță (Xeranthemum annuum și Xeranthemum foetidum).
5. [DLR] MĂTURÍCE s. f. 1. Măturică (1). Cf. DAMÉ T. 40. 2. (Bot. ; regional) Plevaiță (Xeranthemum annuum). Cf. BRANDZA, FL. 307, GRECESCU, FL. 326, BARCIANU. Frunză verde măturice, Cîtu-i lumea toată zice, Că dragostea-a să ne strice. ȘEZ. VIII, 30. 3. (Prin Ban. și Transilv.) Mătură (6). CHEST. V 61/30. Zârul. . . se pune-n căldare și se bate cu o măturice. ib. 102/65, cf. 140/29. – Pl.: măturici. – Mătură + suf. -ice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL