Definiție și ce înseamnă mătănăi

1. [DEX '09] MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.

2. [MDA2] mătănăi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: met~ / Pzi: ~esc / E: cf mătanie, mătăhăi] (Reg) 1 A se apleca. 2 A se clătina. 3 (Fig) A fi nehotărât.

3. [DLRLC] MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.

4. [Șăineanu, ed. VI] mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.

5. [MDA2] metănăi v vz mătănăi

6. [Scriban] mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.

7. [Scriban] mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.

8. [DOOM 3] mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, 3 sg. mătănăiește, imperf. 1 mătănăiam; conj. prez. 1 sg. să mătănăiesc, 3 să mătănăiască

9. [DOOM 2] mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 să mătănăiască

10. [DGS] mătănăi vb. IV. (reg.; despre oameni) 1 refl. v. Clătina. Împletici. Șovăi1. 2 intr. fig. v. Balansa. Codi. Ezita. Flota. Oscila. Pendula. Pregeta. Șovăi1.

11. [DLR] MĂTĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A se apleca, a se înclina ; a se clătina, a se bălăbăni. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. începui să mătănăiesc în stîngă și în dreapta, ca și cum n-aș fi putut merge. MARIAN, NA. 407. Capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare, incit începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II, 56. 2. Fig. A fi nehotărît; a șovăi, a ezita.Cf. PONTBRIANT, D. - Prez. ind.: mătănăiesc. – Și: metănăí vb IV. BARCIANU. Cf. mătanie, mătăhăi.

12. [DLR] METĂNĂÍ vb. IV v. mătănăi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MUNIFICENT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. […]
1. [DEX '09] MUNIFICENȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza. […]
1. [MDA2] muniționar sm [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pl: ~i / E: fr […]
1. [MDA2] munițiune sf vz muniție 2. [DN] MUNIȚIUNE s.f. v. muniție. 3. [Șăineanu, ed. […]
1. [MDA2] muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: […]
1. [DOOM 3] munte-bloc s. m., pl. munți-bloc 2. [DOOM 2] munte-bloc s. m., pl. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] munte-de-pietate m. așezământ, sub controlul Statului, unde se împrumută cu dobândă […]
1. [DEX '09] MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care face parte din populația Munteniei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro