1. [DEX '09] MÂȘÂI, pers. 3 mâșâie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre animale) A mirosi, a adulmeca. – Et. nec.
2. [MDA2] mășâi v vz mâșâi
3. [MDA2] mâșâi1 vt(a) [At: STANCU, D. 12 / V: ~șui / Pzi: 3 mâșâie / E: mâș + -ăi] 1 (Mun; Olt) A adulmeca. 2 (Pex) A căuta (după miros).
4. [MDA2] mâșui v vz mâșâi1
5. [DLRLC] MÎȘÎI, mișîi, vb. IV. lntranz. (Regional) A mirosi, a adulmeca, a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12.
6. [DOOM 3] mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 pl. mășâiau; conj. prez. 3 să mâșâie
7. [DOOM 2] mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 sg. mâșâia; conj. prez. 3 să mâșâie
8. [DGS] mâșâi vb. IV. intr. (reg.; despre animale) v. Adulmeca. Mirosi.
9. [DLR] MĂȘÎÍ vb. IV v. mîșîi.
10. [DLR] MÎȘÎÍ2 vb. IV v. mișuí.
11. [DLR] MÎȘÎI1 vb. IV. T r a n z. a b s o l. (Munt., Olt.) A mirosi, a adulmeca, a mușina ; p. e x t. a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12. Mîșîie urșii cu boturile lor în copăi, mănîncă târîțele. id. ib. 183, cf. 499. Mîșăie copoiu. VÎRCOL, V. 96, cf. TOMESCU, GL. - Prez. ind. pers. 3: mîșîie. - Și: mîșuí vb. IV. TOMESCU, GL. – Mîș + suf. -îi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL