1. [DEX '09] MARMOTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta.
2. [MDA2] marmotă sf [At: J. CIHAC, I. N. 35/7 / V: (înv) marmot sm / Pl: ~te / E: fr marmotte, it marmotta] 1 (Lsg) Gen de mamifere rozătoare de mărimea unui iepure de casă, cu blana prețioasă, cenușie, care trăiește în regiunile muntoase din vestul Europei (Arctomys marmotta) sau în stepele din estul Europei și din Asia (Marmotta bobak). 2 (Șip) Animal din genul marmotelor (1).
3. [DLRLC] MARMOTĂ, marmote, s. f. Mamifer rozător din Alpi, de mărimea unui iepure de casă; are corpul acoperit cu o frumoasă blană cenușie (Arctomys marmotta). ◊ Expr. A dormi ca o marmotă = a dormi mult și greu.
4. [DN] MARMOTĂ s.f. Mamifer rozător cu blană cenușie, frumoasă, care trăiește în regiunile alpine și care hibernează. [< fr. marmotte, it. marmotta].
5. [MDN '00] MARMOTĂ s. f. mamifer rozător cu blană cenușie, care trăiește în regiunile alpine, hibernând câteva luni. (< fr. marmotte)
6. [Șăineanu, ed. VI] marmotă f. mamifer din ordinul rozătoarelor, trăiește în Alpi și Pirenei prin peșterile munților, dormind peste iarnă (Arctomys marmota).
7. [MDA2] marmot sm vz marmotă
8. [DOOM 3] marmotă s. f., g.-d. art. marmotei; pl. marmote
9. [DOOM 2] marmotă s. f., g.-d. art. marmotei; pl. marmote
10. [DE] MARMÓTĂ (< fr., it.) s. f. Mamifer rozător, plantigrad, din familia sciuridelor, cu corp greoi, de c. 50 cm lungime, cu blană cenușie, întâlnit la altitudini de 1.600-2.000 m (Marmota). Trăiește în Eurasia și în America de Nord, fiind un animal colonial diurn, hibernant. Apreciat atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea sa, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii și a colicilor etc. În România viețuiește în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul.
11. [DGS] marmotă s.f. (zool.) Arctomys marmotta și Marmotta bobak; <rar> bursuc, bursuc-de-munte, țâncul-pământului (v. țânc), <înv.> pință.
12. [DLR] MARMÓTĂ s. f. Numele a două specii de animale rozătoare de mărimea unui iepure de casă, cu blană prețioasă, cenușie; una dintre specii trăiește în regiunile muntoase din vestul Europei (Arctomys marmotta), cealaltă în stepele din estul Europei și din Asia (Marmotta bobak). Marmota. . . trăiește în borte supt pămînt. J. CIHAC, I. N. 35/7. Marmotă de Alpi. id. ib. 35/11. Marmotă rusească. id. ib. 35/18. Marmota cu trup gros, păr des și coadă scurtă. STAMATI, M. 80/7. Marmoții (un fel de urși), șerpii și alte vietăți letargice dorm amorțite în timpul iernei. CORNEA, E. I, 116/27. - Pl.: marmote. - Și: (învechit) marmót s. m. Din fr. marmotte, it. marmotta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL