1. [MDA2] mangâr sm vz mangăr
2. [MDA2] mangăr sm [At: MOXA, 370/16 / V ~gâr, (rar) ~gher, (reg) mângă, mân~, mângâr / Pl: ~i / E: tc mangir] 1 Veche monedă divizionară turcească de aramă, care a circulat și la noi, ce valora un sfert dintr-o aceea. 2 (Înv; îe) A da ~ul cel de apoi A muri. 3 (Arg; lpl) Bani. 4-5 (Înv; arg; la jocurile de copii; îcr cingâr; țangăr) Număr de (6 sau) 9.
3. [MDA2] mangher sm vz mangăr
4. [MDA2] mângă sf vz mangăr
5. [MDA2] mângăr sm vz mangăr
6. [MDA2] mângâr sm vz mangăr
7. [Scriban] mangîr m. (turc. manghyr). Vechĭ. Munt. Cea maĭ mică monedă turcească de aramă, un sfert de accea. A da mangîru cel de apoĭ, a da ortu popiĭ, a muri. Pl. Banĭ, parale: a cere mangîrĭ. V. lețcaĭe, obol.
8. [DER] mangăr (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Monedă turcă de cupru, de mică valoare. – 2. (Arg.) Bani. – Var. mangîr. Mr. mangăre. Tc. mangir (Șeineanu, II, 246), cf. ngr. μαγϰούρι, bg., sb. mangura.
9. [Onomastic] MANGÎR < tc. mangyr „gologan”. 1. Mangîru, C. (IS 278). 2. Cf. Mangra b., ar. (Fărș); – un episcop ardelean. 3. Sub infl. lui Pangratie: Mangratie (Mar).
10. [DAR] mangâr, mangâri, s.m. (înv.) cea mai mică monedă turcească; (pl.) bani, parale.
11. [DLRLV] MANGĂR s. m. (Mold., ȚR) Veche monedă divizionară turcească. A: Au dat mangărul cel de apoi. PSEUDO-MUSTE. B: Pentru un mangăr ce dă omul săracului aicea, Dumnezeu-i dă de 100 de ori mai mult. ÎNV. 1642, 12v. Va cere mangîri sau altceva de la cei ce să priceștuiesc. ÎNDREPTAREA LEGII. Kodratŭ. Rantŭ: Fileariu, mangăr. LEX., 118r. Să dea preț de doi mangări. NEAGOE. Nici unul numește atît de sărac și lipsit cît să n-aibă măcar numai doi mangîri. MĂRGĂRITARE 1346 ; cf. MARDARIE, 104, 136, 288; ST. LEX., 291; LEX. 1683, 28v, 42r. Etimologie: tc. mangır.
12. [DLR] MÁNGĂR s. m. 1. Veche monedă divizionară turcească de aramă, care a circulat și la noi (și care valora un sfert dintr-o aceea). Puseră să dea bir. . . cîte 6 mangăr. MOXA, 370/16. Cine. . . va cere mangîri sau altceva de la cei ce se priceștuiesc, aceluia să i se ia darul (a. 1652). ap. CADE. Dete chin pre văduvă să dea preț de doi mangări. NEAGOE, ÎNV. 272/4. Nici unul nu este atît de sărac și lipsit, cît să n-aibă măcar numai doi mangîri (a. 1746). ap. TDRG. Să nu plătească nici un mangîr. GORJAN, H. I, 28/35, cf. I. BRĂESCU, M. 78, ȘIO II1 246. ◊ Expr. (Învechit) A da mangărul cel de apoi = a muri, a da ortul popii. Bătut la talpe până au dat mangărul cel de apoi. MUSTE, LET. III, 13/22, cf. MAG. IST. III, 14/28. ♦ (Argotic, la pl.) Bani. V. l o v e l e, b i ș t a r i. Cf. BUL. FiL. II, 204, ib. V, 190, 261, GR. S. VII, 118. 2. (În formule de eliminare la jocurile de copii, de obicei în corelație cu ț a n g ăr, c i n g î r) Numărul 6 (H IV 258) sau 9 (RĂDULESCU-CODIN). țangăr, mangăr, na cartof, MAT. FOLK. 517. Cingîr, Mîngîr, Olar, Păscar. PAMFILE, J. I, 42, cf. 45. - Pl.: mangări. – Și: mángîr, (rar) mángher (BUL. FIL. II, 204), (regional) mîngăr (RĂDULESCU-CODIN), mîngîr, mîngă (H IV 258) s.m. – Din tc. mangir.
13. [DLR] MANGHER s. m. v. mangăr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL