1. [DEX '09] MANUTANȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiune s. f.] – Din fr. manutention.
2. [MDA2] manutanță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr manutention] 1 Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pâinii pentru militari. 2 (Prc) Brutărie militară.
3. [DLRLC] MANUTANȚĂ, manutanțe, s. f. Formațiune din cadrul armatei, dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pîinii pentru militari și depozitării cerealelor panificabile. Tata nu mai e tînăr. L-a mobilizat la manutanță. Frămîntă toată ziua pîine și-o bagă în cuptoare. STANCU, D. 213.
4. [DN] MANUTANȚĂ s.f. Brutărie în care se face pîine pentru armată. [Cf. fr. manutention].
5. [MDN '00] MANUTANȚĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare și depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)
6. [Șăineanu, ed. VI] manutanță f. stabiliment unde se fabrică pâine pentru armată.
7. [Scriban] *manutánță f., pl. e. Stabilimentu în care se face pîne p. armată. – Manutanță e o formă greșită și vulgară. Corect e manutențiune (fr. manutention, mlat. manutentio), compus din manu ca în manufactură și tențiune ca’n detențiune. Însemna la început „ținere cu mîna”, apoĭ „luarea uneĭ gestiunĭ”, apoĭ „manipularea unor producte” (făină, de ex.) și, în sfîrșit „brutărie militară”. Poporu zice și molotanță.
8. [DEX '09] MANUTENȚIUNE s. f. v. manutanță.
9. [DN] MANUTENȚIUNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mînă, tenere – a ține].
10. [MDN '00] MANUTENȚIUNE s. f. 1. deplasare a materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc., sau în imediata lor apropiere. 2. administrație, gestiune. (< fr. manutention)
11. [DOOM 3] manutanță (înv.) s. f., g.-d. art. manutanței; pl. manutanțe
12. [DOOM 2] manutanță s. f., g.-d. art. manutanței; pl. manutanțe
13. [DER] manutanță (manutanțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition).
14. [DLR] MANUTANȚĂ s. f. Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pîinii pentru militari; p. r e s t r. brutărie militară. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Grînele... să le vîndă pe preț bun, la negustori și la manutanțele rusești. C. PETRESCU, R. DR. 196. Trebuia s-aștepte pînă se-ntorcea soldatul de la manutanță, de unde cumpăra pîinea cu cinci parale mai ieftină. BRĂESCU, M. B. 12. L-a mobilizat la manutanțe. Frămîntă toată ziua pîine. STANCU, D. 213. Funcționar de manutanță. V. ROM. iunie 1960, 18. - Pl.: manutanțe. – Din fr. manutention.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL