1. [DEX '09] MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
2. [MDA2] măntăluță sf [At: ȘEZ. III, 244 / Pl: ~țe / E: manta + -ăluță] 1-2 (Șhp) Manta (1) (mică) Si: (rar) măntiuță (1-2).
3. [DEX '98] MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
4. [DLRLC] MĂNTĂLUȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. Să ne dați o părăluță, să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III 244.
5. [Scriban] măntălúță f., pl. e. Manta mică.
6. [DOOM 3] măntăluță (fam.) s. f., g.-d. art. măntăluței; pl. măntăluțe
7. [DOOM 2] măntăluță (fam.) s. f., g.-d. art. măntăluței; pl. măntăluțe
8. [DLR] MĂNTĂLUȚĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a n t a (I 1). Să ne dați o părăluță, Să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III, 244. - Pl. : măntăluțe. – Manta + suf. -ăluță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL