1. [DEX '09] MÂNJIRE, mânjiri, s. f. Acțiunea de a (se) mânji și rezultatul ei. – V. mânji.
2. [MDA2] mânjire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mânji] 1 Murdărire (1). 2 Spălare superficială a rufelor, care nu îndepărtează murdăria. 3 Muruire (1). 4 Mâzgălire (5).
3. [DEX '09] MÂNJI, mânjesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ Tranz. A mâzgăli. ♦ Refl. Fig. A-și păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati.
4. [MDA2] măji2 v vz mânji
5. [MDA2] mânji [At: ANON. CAR. / V: (reg) măji, muji / Pzi: ~jesc / E: slv мазати, мажѫ] 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt ( Rar; îe) Nici cât te-ai ~ la un ochi Foarte puțin. 4 vt (Olt) A spăla prost Si: a mozoli, 5 vt (Rar) A mâzgăli (5). 6-7 vtr A (se) acoperi cu un strat de... 8-9 vtr (Reg) A (se) unge cu un medicament. 10 vt (Îvr) A contamina. 11 vt (Arg) A mitui. 12 vt (Reg; c. i. pereți, case etc.) A unge cu lut și baligă. 13 vt A spoi. 14 vt (Reg) A polei. 15 vt (Reg) A unge cu mânjeală (4) firele de urzeală de cânepă. 16 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor) A unge cu mânjeală (5) Si: a mânjeli (2). 17 vt (Gmț) A bate. 18 vt (Îe) A ~ (cuiva) o palmă A da cuiva o palmă. 19 vt (Reg; îe) A o ~ la ceafă A spune un lucru cu totul nepotrivit. 20 vt (Îae) A face o mare prostie. 21-22 vtr (Fam) (A corupe sau) a se lăsa corupt.
6. [MDA2] muji v vz mânji
7. [DLRLC] MÎNJI, mînjesc, vb. IV. Tranz. A murdări, a păta. Aduceai ciorba... în așa fel, încît să nu se verse și nici să nu mînjească pereții farfuriei. PAS, Z. I 269. Mînjiți de funingine și unsoare... [muncitorii] creau un aspect de muncă într-o încordare nebună. SAHIA, N. 33. Tu să-l mîngîi cu mîna pe obraz... și mîngîindu-l să-l mînjești nițel cu muc de lumînare. ISPIRESCU, L. 376. ◊ Fig. Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35. ♦ A mîzgăli. Compune două sute de versuri într-un ceas, Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua. NEGRUZZI, S. II 269.
8. [DLRLC] MÎNJIRE s. f. Acțiunea de a mînji.
9. [Șăineanu, ed. VI] mânjì v. 1. a păta murdărind: cărbunele mânjește; 2. fig. a pângări, a întina. [Slav. MAZATI].
10. [Scriban] mînjésc v. tr. (vsl. mažon, ung, de unde, pin met., *monža, inf. mazoti; maza, unsoare; bg. mážy, ung. sîrb. mázati, mázniti, rus. mázatĭ, máznutĭ, a unge, de unde și ung. mázolni, a unge. V. mînzală, mîzgălesc, măslină, maslu, pomăzuĭesc, tămînjesc). Pătez, murdăresc. Fig. Profanez, întinez. V. refl. Mă pătez, mă murdăresc. Fig. Mă compromit, mă înjosesc: nu te mînji pentru niște banĭ!
11. [DOOM 3] mânjire s. f., g.-d. art. mânjirii; pl. mânjiri
12. [DOOM 2] mânjire s. f., g.-d. art. mânjirii; pl. mânjiri
13. [DOOM 3] mânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mânjesc, 3 sg. mânjește, imperf. 1 mânjeam; conj. prez. 1 sg. să mânjesc, 3 să mânjească
14. [DOOM 2] mânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mânjesc, imperf. 3 sg. mânjea; conj. prez. 3 să mânjească
15. [MDO] mînji (conj. mînjească)
16. [IVO-III] mânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.
17. [DER] mînji (mînjesc, mînjit), vb. – A mîzgăli, a unge, a murdări, a păta. Origine îndoielnică. Se consideră der. din sl. mažati, mazǫ „a unge” (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 185; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Tiktin; Conev 96), cf. sl. maža „unsoare”, rus. mažatĭ, mažnutĭ „a unge, cu grăsimi”; dar fonetismul e greu de explicat (cf. der. sl. pomažiti › pomăzui). Poate ar trebui să se pornească de la mîzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui der. verbal *mîzgi. – Der. mînjală, s. f. (unsoare, zugrăveală; var amestecat cu pămînt; clei; apretare, un anumit clei de apretat cînepa); mînzală, s. f. (Mold., scrobeală), unde apare mai clar legătura cu sl.; mînjoală, s. f. (Trans., unsoare, grăsime); mînjălău (var. mînzălău), s. m. (Mold., băiat de spălătoreasă), încrucișare între mînji „a săpuni” cu „măngălău”; mînzăli, vb. (a se mînji); mînzăleală (var. mînzălitură, mînjitură), s. f. (pată, murdărie, grăsime); pămînzalcă, s. f. (Munt., scrobeală pentru firele de bumbac; Munt., curea care leagă fuiorul de furcă), în loc de *pomînzalcă; tămînji, vb. (Mold., a mînji), cu pref. tă- puțin clar, cf. tămînda; tămînjer, s. n. (băț), poate prin încrucișare cu tău(n)jer, cf. mînjălău. – Cf. mîsgăli.
18. [DGS] mânjire s.f. 1 maculare, murdărire, pătare, <rar> mânjeală, <înv. și pop.> terfeleală, <pop.> mânjitură, terfelire, <înv. și reg.> imare, <reg.> feștelire, <înv.> terfelitură. Mânjirea hainelor este inevitabilă pe un șantier. 2 fig. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, profanare, <fig.> întinare, murdărire, pătare, terfelire, <fig.; înv. și pop.> spurcare, <fig.; reg.> pricăjire, <fig.; înv.> scârnăvie. Mânjirea memoriei părinților este o impietate.
19. [DGS] mânji vb. IV. I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică lucruri, obiecte, încăperi etc.) a (se) înnegri, a (se) jegoși, a (se) macula, a (se) murdări, a (se) păta, <rar> a (se) slini, <înv. și pop.> a (se) negri, a (se) scârnăvi, <pop.> a (se) îngăla, a (se) năclăi, a se smoli, a (se) tăvăli, a (se) terfeli, <reg.> a se caciori, a căldări, a (se) comânji, a se corfeli, a se corfoși, a (se) derveli, a (se) feșteli, a (se) lutoșa, a (se) mărdăgi, a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) pricăji, a (se) slimui, a (se) sprehui1, a (se) tămânji, a (se) târnosi2, a (se) timburi, a (se) tocăni, <înv.> a (se) murdarisi, <fig.; înv. și pop.> a (se) măscări1, <vulg.> a (se) căca. Transpirația i-a mânjit gulerul cămășii. Hainele i s-au mânjit de la mizeria de pe șantier. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales oameni ori părți ale corpului lor) a (se) mâzgăli, a (se) murdări, a (se) păta, a (se) umple, <înv. și pop.> a (se) unge, a (se) vopsi, <pop.> a (se) tăvăli, <reg.> a (se) breza, a (se) cârcăli, a se corfeli, a se ima, a se imăla, a se imoșa, a (se) împospăia, a (se) mozoli, a (se) percea, a (se) tămânji. Și-a mânjit mâinile cu păcură. Reparând mașina, mecanicul s-a mânjit de ulei pe haine. 3 tr. (rar; compl. indică hârtie, caiete, cărți etc.) v. Mâzgăli. 4 tr., refl. (pop. și fam.; cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Da2. Unge. 5 tr. (pop.; deprec.; compl. indică rufe, lucruri etc.) v. Mozoli. 6 tr. (reg.; compl. indică țesături, articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) v. Apreta. Scrobi. 7 tr. (reg.; compl. indică fire de urzeală) v. Scrobi. 8 tr. (constr.; reg.; compl. indică pereții unei case țărănești) v. Lipi. Murui. 9 tr. (constr.; reg; compl. pereți, încăperi, clădiri etc.) v. Spoi. Vărui. II tr. fig. 1 (compl. indică memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, a pângări, a profana, <fig.> a întina, a murdări, a păta, a polua, a terfeli, a veșteji, <fig.; rar> a morfoli, <fig.; înv. și pop.> a scârnăvi, a spurca, <fig.; reg.> a pricăji, <fig.; înv.> a împlânta. Îi mânjește amintirea prin afirmațiile făcute. 2 (fam.; compl. indică oameni) v. Corupe. Cumpăra. Mitui. Plăti. Unge. 3 (fam.; glum. sau iron.; compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi.
20. [DRAM 2021] mânjí, mânjesc, (mâjî, măjî, măji, moji), v.t.r. 1. A (se) murdări. 2. A unge urzeala cu o soluție făcută din făină și apă; a scobi. – Din sl. mazati „a unge” (DER, DEX, MDA).
21. [DRAM 2015] mânji, mânjesc, vb. tranz., refl. – A se murdări; a mâzgăli, a unge. – Din sl. mazati „a unge” (DER, DEX, MDA).
22. [DLR] MĂJI2 vb. IV v. mînji.
23. [DLR] MÎNJI vb. IV. (Cea mai veche atestare datează de pe la 1700, cf. ANON. CAR.) 1. T r a n z. și r e f l. A (se) murdări, a (se) păta. Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 185. Tu să-l mîngîi cu mîna pe obraz . . . și mîngîindu-l să-l mînjești nițel cu muc de lumînare, PETRESCU, L. 376, cf. DDRF. Fochistul are șapcă ponosită de cărbuni; el însuși e mînjit pe obraz, pe mîini și pe haine. SP. POPESCU, M. G. 34. Scutur tufișul, țîșnind îmi împroașcădeodată dintr-însul Sîngele vînăt mînjind cu picurii putrezi pămîntul. COȘBUC, AE. 49. Cînd mînînc ouă moi, mă mînjesc pîn-la urechi. HOGAȘ, DR. I, 177, cf. 163. Hainele îi erau mînjite de pămînt, iar pe față parcă purta o mască de lut. REBREANU, R. II, 200, cf. I, 262. Muncitorii aproape goi. . ., mînjiți cu funingine și unsoare. . ., creau un aspect de muncă într-o încordare nebună. SAHIA, N. 33, cf. PRIBEAGUL, P. R. 57. Sînt mînjiți de noroi, mai ales de la brîu în jos. STANCU, D. 156. Aduceai ciorba. . . în așa fel, încît să nu se verse și nici să nu se mînjească pereții farfuriei, PAS, Z. I, 269. Uite ce rău m-am mînjit. BANUȘ, P. 26. Hainele sale, după ce că erau mînjite cu uleiuri, mai erau și îmbibate cu pospai alb de făină, PREDA, D. 32. Nici nu mi-ar fi putut trece prin minte așa ceva ! – mi-a spus, mîngîindu-mi mîinile încă mînjite de ulei. V. ROM. iunie 1958, 46. Ploaia care se întețise și bătea acum oblic, mînjise nenumăratele ferestre care dădeau spre stradă, T. POPOVICI, SE. 79. Văzînd pe tatăl său amețit de vin, l-a mînjit cu baligă. ȘEZ. I. 213, cf. IV, 156, ALR I 640, ALR II 3 209, 3 363, 5 774. Te-ai mujit pă haińi. CV 1951, nr. 3-4, 46. Cine strînge cărbuni cu mîna altuia, nici să mînjaște nici să arde. ZANNE, P. I, 133. Umblă cu miere în mînă și să nu se mînjascâ pe degete? id. ib. iii, 669. Cu păcurarul cînd trăiești Trebuie să te mînjești. id. ib. V, 490. ◊ E x p r. (Rar) Nici cît te-ai mînji la un ochi = foarte puțin, aproape de loc. N-are bani nici cît te-ai mînji la un ochi. ZANNE, P. II, 351, cf. 363. ◊ F i g. S-au întors cătră unul din curtezanii săi carile fusăsi odată la prepus că s-ar fi mînjit cu sfaturi răle împotriva lui. IST. CAROL XII, 78r/25, cf. BELDIMAN, E. 32/12. Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri, Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I, 35. Ne mînjește sau ne ucide idealurile. DEMETRESCU, O. 108. Nici o pată nu mînjise individualitatea morală. D. ZAMFIRESCU, Î. 182, cf. 250, SCRIBAN, Figura poetului a fost mînjită cu noroiul celor mai josnice apartenențe, CONTEMP. 1949, nr. 120, 4/1. Numele cinstit pe care l-am moștenit de la părinți, eu îl mînjesc. STANCU, R. A. IV, 107. ♦ T r a n z. (Prin Olt.) A spăla prost, superficial; a mozoli. Cf. BOCEANU, GL. ♦ T r a n z. (Rar) A mîzgăli (2). Ferice de acela ce stînd pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II, 269. ◊ A b s o l. Și mai dă-i, Doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o zmîngălească. ARGHEZI, V. 11. ♦ A (se) acoperi cu un strat de. . .; (regional) a (se) unge (cu un medicament). Văzui pe toți dracii în pielea goală Cu coarne în frunte, cu nas de cîne, Păstă tot mîngiți cu neagră smoală, BUDAI-DELEANU, Ț. 316. Se amestecă toate la un loc și se mînjește cu el de sperietură, N. LEON, MED. 103. Vagoanele nu circulau decît cu perdelele trase sau, dacă nu erau perdele, cu geamurile mînjite cu vopsea albă. CAMIL PETRESCU, U. N. 6. Cu această apă. . . se mînjește cel bolnav peste tot corpul. MAT. FOLK. 578. Pe unele (oi) din cele scăpate de cuțit, s-au apucat să le mînjească cu negru. RĂDULESCU-CODIN, Î. 37. Da fuga-n crîng, să mînja cu cărbune pe ochi. GRAIUL, I, 71. ♦ T r a n z. (Învechit, rar) A contamina, a infecta, a molipsi. Prin curețenie, de multe ori, mulți oameni mânjiți fiind de boalele lipicioase, scapă de boală. CALENDARIU, (1844), 70/7. ♦ T r a n z. (Argotic) A mitui. Com. din ȚEPEȘ-VODĂ-CERNAVODA. 2. T r a n z. (Regional; complementul indică pereți, case etc.) A unge cu lut (și baligă), a murui, a lipi; a spoi, a vărui. Că [badea] sparge ferestrele și mînjește casele. DOINE, 240, cf. ALRM II/I h 279, 280, LEXIC REG. 17. ♦ (Urmat de determinări care indică materia) A polei. Cf. ALR II 4 254/316. Mînjit cu aur. ALRM SN I h 386, cf. ALR SN h 572. 3. T r a n z. (Regional) A unge cu mînjeală (II 2) firele de urzeală de cînepă. Cf. LB, POLIZU. O harnică nevastă luînd catrința-n brîu, Urzeala o mînjește cu aluat de grîu. BELDICEANU, P. 68, cf. GHEȚIE, R. M., com. MARIAN, ȘEZ. V, 106. [Cînepă] o năvădescu, o mînjăscu, o țăs, o dau prin spată, prin iță, am țăsut-o, am nălghit-o. GRAIUL, I, 293, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 290/103, A I 22. 4. T r a n z. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor) A unge cu mînjeală (II 3); (regional) a mînjeli (2). Hainele mînjite (unse) cu ursuc, spălîndu-le, se fac cu mult mai frumoase decît cu altă mînjală. PRECUP, P. 21, cf. com. MARIAN. 5. T r a n z. (Glumeț) A lovi, a bate. Cf. ȚICHINDEAL, F. 331/22, PAMFILE, J. II, 153, IORDAN, STIL. 366, LEXIC REG. 83. ◊ I n t r a n z. Au înșfăcat repede vătrariul și au ieșit afară, și unde n-au prins să mînjască în țigan cu dînsul. SBIERA, P. 293. ◊ E x p r. A mînjí (cuiva) o palmă = a da, a trage (cuiva) o palmă. (Regional) A o mînji la ceafă = a spune un lucru (cu totul) nepotrivit, a face o (mare) prostie, a da cu oiștea în gard. Cf. LEXIC REG. 83. – Prez. ind.: mînjesc. – Și: (regional) măji (ALRM II/I h 280/346), muji vb. IV. – Din V. sl. мазати, мажѫ.
24. [DLR] MÎNJÎRE s. f. Acțiunea de a (se) m î n j i (1); murdărire, pătare, mînjeală. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. ◊ F i g. Ceea ce se petrecea acum cu ea nu era iubire, era altceva, o dezvelire nerușinată, o mînjire. DEMETRIUS,, A. 8. - Pl.: mînjiri. – V. mînji.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL