1. [MDA2] mângâietate sf [At: PSALT. 300, ap. DLR / P: ~gâ-ie~ / V: ~găi~ / Pl: (rar) ~tăți / E: mângâia + -(e)tate] (Îvr) Milă1 (1).
2. [MDA2] mângăietate sf vz mângâietate
3. [Scriban] mîngîĭetáte f., pl. tățĭ. Dos. Mîngîĭere, milă, îndurare.
4. [DLR] MÎNGĂIETATE s. f. v. mîngîietate.
5. [DLR] MÎNGÎIETÁTE s. f. (Învechit, rar) Milă3 îndurare. Pamentea mulția dulceațeei tale rigăescu, dereptației (mîngăetâțîi D) tale bucură-se PSALT. 300, cf. SCRIBAN, D. - Și: mîngăietăte s. f. – Mîngîia + suf. -(e)tate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL