1. [MDA2] măndătariat sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ~e / E: mandatar + -iat] (Înv; Buc) Sediu al administrației locale Cf mandatar (4).
2. [DLR] MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL