1. [DEX '09] MÂNĂTURĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală provocată de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitură s. f.] – Mână + suf. -ătură.
2. [MDA2] mânătură sf [At: LB / V: măiet~, mâit~ / Pl: ~uri / E: mâna1 + -(ă)tură] 1 (Trs) Dirijare. 2 Îmboldire la drum. 3 (Mol) Mers rapid. 4 (Mol) Goană. 5 (În superstiții) Boală pricinuită de o vrajă. 6 (Pop) Fantomă.
3. [DEX '98] MÂNĂTURĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitură s. f.] – Mână + suf. -ătură.
4. [DEX '09] MÂITURĂ s. f. v. mânătură.
5. [MDA2] măietură2 sf vz mânătură
6. [MDA2] mâitură sf vz mânătură
7. [DOOM 3] mânătură (pop.) s. f., g.-d. art. mânăturii; pl. mânături
8. [DOOM 2] mânătură (pop.) s. f., g.-d. art. mânăturii; pl. mânături
9. [DGS] mânătură s.f. (reg.) 1 v. Alergare Alergătură. Fugă. Fugăreală. Goană. Umblătură. Umblet. 2 (în credințe și superstiții) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. 3 (mitol. pop.) v. Apariție. Arătare. Duh. Fantasmă. Fantomă. Nălucă. Nălucire. Năzărire. Spectru. Spirit. Stafie. Strigoaică1. Strigoi. Umbră. Vedenie. Viziune.
10. [DRAM 2021] mânătúră, mânături, s.f. (reg.) Făcătură, vrajă: „Ci mereț' la Ion, / Și luați mânătură, / Făcătură...” (Papahagi, 1925: 298). – Din mâna + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).
11. [DRAM 2015] mânătură, mânături, s.f. – (reg.) Făcătură, vrajă: „Ci mereț’ la Ion, / Și luați mânătură, / Făcătură...” (Papahagi, 1925: 298; Săpânța). – Din mâna + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).
12. [DLR] MĂIETURĂ2 s. f. v. mînătură.
13. [DLR] MÎNĂTURĂ s. f. 1. (Prin Transilv.) Acțiunea de a mîna1 (1); îmboldire (la drum). Cf. LB. 2. (Prin Mold.) Mers întins, goană. Ș-o mers tătî noaptea – șî mîiturî o fost aceia, c-a doua dzî pi-nsarati ii o fost în Tătăruși. ȘEZ. VIII, 57. 3. (În credințe populare) Boală pricinuită de un farmec, de o vrajă (făcută asupra cuiva). Într-un descîntec de mînăturâ din Crușovăț (Banat) se poroncește boalei să fugă. ȘEZ. XX, 49. Se descîntă de mînătură cu 9 feluri de bucate. CANDREA, F. 432. Bubă din țipătură, bubă din mînătură. . . Și acolo să te duci. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 27. Voi făcături, Voi, mînâturi, Voi îți fi minate. DENSUSIANU, Ț. H. 283. Fugi, potcă cu măietură, Fugi, potcâ cu făcătură. T. PAPAHAGI, M. 130. Mînătură curată, Mînătură spurcată. ARH. FOLK. III, 113, cf. 114, 121. 4. (În superstiții) Fantomă, strigoi, nălucă. Cf. CV 1950, nr. 11-12, 38, ALR I 1397/80, 1938/535. – Pl.: mînâturi. – Și: mîitúră, măietúră s. f. – Mîna1 + suf. -(ă)turâ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL