1. [DEX '09] FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.
2. [MDA2] făcătură sf [At: MÎNDRESCU, L. P. 82 / Pl: ~ri / E: face + -ătură] 1 (Pop) Farmec (2) (făcut cuiva). 2 (Pop) Mijloc prin care se fac farmece (2). 3 (Pop) Lucru vrăjit. 4 (Reg) Model al unei cusături. 5 (Fam; dep) Improvizație. 6 (Fam; dep) Imitație fără valoare.
3. [DEXI] făcătúră s.f. 1 (pop.) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 2 (pop.) Mijloc prin care se fac farmece. 3 (pop.) Lucru vrăjit. 4 (pop.) Model al unei cusături. 5 (fam.) Improvizație. 6 (fam.; deprec.) Imitație fără valoare. • pl. -i. / face + -ătură.
4. [CADE] ❍FĂCĂTURĂ (pl. -turi) sf. Trans. Bucov. Oaș. Fermecătorie, vrajă, fapt: să nu fie zis în ceas rău, o fi vre-o ~ SPER.; unde este găină neagră la casă, nu se apropie făcăturile VOR. [face].
5. [DLRLC] FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Fermecătură, vrajă, fapt; mijloc întrebuințat de vrăjitoare. Și-i era necaz, De slăbea... ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252. Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. id. ib. II 149. ◊ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă-i lucru vrăjit (se spune cînd ceva nu izbutește cu nici un chip). Și văduva Lenca vedea cum lada i se golește de negoț, dar fără nici un spor, căci, parcă era făcătură, abia tîrguia cît să aibă de cheltuială. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. Începu a bate pe la ușile oamenilor să-l lase de mas. Dar gîndeai că-i făcătură; unul nu-i răspundea, altul nu voia să-l lase. RETEGANUL, P. I 11.
6. [DLRM] FĂCĂTURĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuintat de vrăjitoare. ♦ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă ar fi la mijloc o vrajă (se spune cînd cineva nu izbutește cu nici un chip în acțiunile pe care le întreprinde). – Din fac (prez. ind. al lui face) + suf. -ătură.
7. [Șăineanu, ed. VI] făcătură f. Tr. fermecătorie. [V. face 11].
8. [Scriban] făcătúră f., pl. ĭ (d. fac). Farmece, fărmăcătorie. V. fapt.
9. [DOOM 3] făcătură (fam.) s. f., g.-d. art. făcăturii; pl. făcături
10. [DOOM 2] făcătură s. f., g.-d. art. făcăturii; pl. făcături
11. [Argou] făcătură, făcături s. f. 1. plastografie, fals în acte. 2. lucrare artistică mediocră.
12. [DRAM 2021] făcătúră, făcături, s.f. (mag.) Fermecătură, vrajă; boboană, măietură: „Femeia bolnavă de făcătură întoarce marț sara blidele care le are pusă în cuie și zâce: Io nu-ntorc blidu', / Că-ntorc făcătura, / Ce-i făcută asupra mea” (Bilțiu, 2015: 291). – Din face + suf. -ătură (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] făcătură, făcături, s.f. – (mag.) Fermecătură, vrajă; boboană, măietură: „Se presupune că, în trecut, cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând și antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ș.a.)”; „Desemna efectuarea propriu-zisă a practicii magice cu sensul de a modifica o stare de lucruri dată” (Acta Musei, 2002: 155). – Din face (< lat. facere) + suf. -ătură (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).
14. [DRAM] făcătură, -uri, s.f. – (mag.) Fermecătură, vrajă: „Se presupune că în trecut cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând și antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ș.a.)”; „Desemna efectuarea propriu-zisă a practicii magice cu sensul de a modifica o stare de lucruri dată” (Acta Musei 2002: 155). – Din a face (< lat. facere) + tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL