Definiție și ce înseamnă lustrui

1. [DEX '09] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

2. [MDA2] lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.

3. [DLRLC] LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.

4. [Șăineanu, ed. VI] lustruì v. a da lustru, a polei.

5. [MDA2] lustrului v vz lustrui

6. [Scriban] lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.

7. [DOOM 3] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, 3 sg. lustruiește, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să lustruiesc, 3 să lustruiască

8. [DOOM 2] lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască

9. [MDO] lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)

10. [Argou] fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

11. [DGS] lustrui vb. IV. I tr. 1 (compl. indică suprafețele netede ale unor obiecte) a fațui, <înv.> a lustra, a perdăfui. Lustruiește o tavă de argint. A lustruit mobila cu o soluție specială. (compl. indică metale, pietre prețioase etc.) a șlefui, <înv. și reg.> a sclivisi. Bijutierul lustruiește diamantele cu scopul de a le mân valoarea și strălucirea. 3 (compl. indică obiecte de încălțăminte) a face, a văcsui, <reg.> a glănțui, a puțui, a puțului, a șuvixui, <înv.> a perdăfui. Și-a lustruit pantofii cu cremă neagră.(ind. piei.; compl. indică obiecte din piele) a glasa. 5 (compl. indică arme, alămuri etc.) a curăța, a furbisa. Și-a lustruit lama săbiei. 6 (tehn.; reg.; compl. indică suprafețe metalicecu asperități sau neregularitâți) v. Netezi. Șlefui. II refl. fig. (despre oameni) 1 (iron.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri. 2 (peior.) v. Aranja. Dichisi. Ferchezui. Găti. împodobi,

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro