1. [MDA2] sterpi v vz stârpi
2. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.
3. [DEX '09] STERP, STEARPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.; despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă niciun rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec.
4. [MDA2] stărpi v vz stârpi
5. [MDA2] stârpi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171r/23 / V: (îvp) stăr~, (înv) sterpa (pzi: ~pez) ster~, stir~ / Pzi: ~pesc / E: sterp cf lat extirpare] 1 vtfa (Rar; c.i. pământul, terenuri etc.) A face să devină sterp (1). 2-3 vtfi (Înv; c.i. oameni) A face să devină sau a deveni sterp (18) Vz: steriliza. 4-6 vtir (Pop; d. femelele animalelor, mai rar, d. femei; c.i. mai ales fătul) A avorta (1). 7 vt (Pop; c.i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor ori bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca2. 8-9 vir A pierde sau a face să-și piardă laptele. 10 vt (Pop) (C.i. laptele) A face să înceteze, să nu mai curgă. 11-12 vtrp (C.i. vegetația) A smulge din rădăcină pentru a nu mai regenera Si: a dezrădăcina (1). 13 vt A face să nu mai crească Si: (reg) a pustii. 14 vt (Înv) A distruge. 15 vt (C.i. ființe) A omorî în masă (și cu sălbăticie) Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a conceni (3), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 16 vt (C.i. seminții, neamuri, popoare sau colectivități de ființe) A face să dispară complet Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a canoni (1), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 17 vtrp (C.i. boli, primejdii etc.) A pune capăt Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 18 vt (C.i. boli, primejdii etc.) A face să dispară (pentru totdeauna), să nu mai existe Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 19 vt (Înv) A lipsi (de ceva). 20 vt (Pop) A scăpa (22).
6. [MDA2] sterp, ~earpă [At: PSALT. SCH. 379/6 / V: șt~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf alb shterpe] 1 a (D. pământ, terenuri etc.) Care este lipsit de componența care să-l facă propriu pentru agricultură Si: nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, steril (1), (rar) nerodnic, sărăcăcios, (înv) neproducător, sterpos, (reg) macru, searbăd1, slab. 2 a (D. terenuri, regiuni) Care are un teren sterp (1). 3 a (Pop; pex; d. zone cultivabile) Necultivat. 4 a (Pan; d. terenuri) Lipsit de vegetație. 5 sm (Reg; îe) A da (sau a călca, a aluneca, a cădea) pe ~ A cădea (pășind greșit sau alunecând). 6 sm (Reg; îae) A intra într-o încurcătură Si: a o păți. 7 sm (Reg; d. femei; îae) A rămâne însărcinată. 8 sm (Reg; pex; d. femei; îae) A naște. 9 sn (Îe) A călca (sau a nimeri) cu ~ul A-i merge rău Si: a porni cu stângul. 10 sm (Îe) A fulgera pe ~ A fulgera când este senin. 11 a (Înv; d. terenuri din cuprinsul unei localități) Viran. 12 sf (Înv) Secetă (1). 13 a (Asr; d. epoci, ani) Sărac (33). 14 a (Udp „de”) Lipsit de... 15 a (Îrg; d. râuri, fluvii) Sec (5). 16 a (Reg; d. mamele) Fără lapte. 17 a (Fig) Fără viață, trist Si: dezolant. 18 a (D. plante sau d. părți ale acestora) Care nu face semințe Si: steril (5). 19 a (Rar; pex) Degenerat2 (1). 20 a (Îs) Mere ~e Specie de mere nedefinită mai îndeaproape. 21 a (Rar; d. știuleții de porumb) Cu boabe rare. 22 a (Reg; d. varză) Care are căpățâna insuficient formată Si: sec. 23 a (Îvr; d. rodire) Inexistent. 24-25 sf, a (Vacă sau oaie) care nu fată (într-un an) Si: stârpitură (3), sterpăciune (6), sterpălău (1), sterpătură (1). 26-27 sf, a (Vacă sau oaie) care nu dă lapte Si: stârpitură (3), sterpăciune (7), sterpălău (2), sterpătură (2). 28 a (D. oameni) Care nu are capacitatea de a se reproduce Si: steril (4), sterpicios (1). 29-30 sf, a (Pex) (Om) care nu are urmași. 31 a (D. oameni) Care nu produce nimic Si: ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic. 32 a (D. manifestări ale oamenilor) Care nu aduce nimic Si: ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic. 33 a Care este fără folos Si: ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic. 34 a (Fig) Gol1 (2). 35 sn Scoc care se află în dreptul stavilei și prin care curge apa când stă moara Si: (reg) sterpar (5). 36 sn (Reg) Trahee. 37 sn (Reg) (Bucată de) stofă, din priponul cu care se prinde pește, pe care nu se pun cârlige. 38 sn (Mun) Tânjală.
7. [MDA2] sterpa v vz sterpi[1]
8. [MDA2] stirpi v vz stârpi
9. [DEX '98] STERP, STEARPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ Fig. (Despre priveliști) Fără viață, sărac, dezolant. 2. (Pop.; despre animale și plante) Steril (1). ♦ (Despre căsătorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril (2). – Et. nec.
10. [DLRLC] STERP, STEARPĂ, sterpi, -e, adj. 1. (Despre pămînt, locuri, terenuri) Care nu rodește (suficient), neroditor, neproductiv, steril. Dar nu era nimeni în lung și-n lat decît vîntul peste stepa golașă și stearpă. DUMITRIU, P. F. 57. După ce coborîm prin sălbaticile poteci de lîngă Bursucărie, după ce prin rîpi sterpe privim deschizăturile viziunilor de viezuri, ieșim deodată la soare. SADOVEANU, O. VII 198. Și totuși furnica omenească se încăpățînează în lupta ei pentru trai, căutîndu-și hrana prin locurile aceste sterpe și secătuite. BART, S. M. 54. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp... flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28. ♦ (Despre epoci, ani agricoli) În care pămîntul n-a rodit; sărac. A fost anul sterp la toate. PANN, P. V. II 45. ♦ Fig. (Despre aspecte ale naturii, priveliști etc.) Fără viață, trist, dezolant. Peisajul... mi se pare sărăcăcios și sterp. SAHIA, U.R.S.S. 6. De pe zarea lustruită a creștetului pleșuv, ochiul luneca în văzduh ca de pe luciul sterp și gol al unei ape adormite. HOGAȘ, M. N. 32. 2. (Despre femelele animalelor, mai ales despre vaci și oi) Care nu fată (și care nu dă lapte). În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. REBREANU, I. 11. Cînd are vaca hrană, ea nu rămîne stearpă. SLAVICI, O. I 57. Să duc eu bivolițele acestea sterpe la taur. RETEGANUL, P. V 50. ◊ (În contexte care sugerează lucruri imposibile) Mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă, decît să te îndatorească o fată alintată și leneșă. CREANGĂ, P. 292. Mai degrabă de te-ai ruga la o vacă stearpă ți-ar da lapte, decît zgîrcitul vreun ban. ȘEZ. XII 65. ◊ (Substantivat) Sterpele și berbecii sînt aleși la o parte. EMINESCU, N. 142. 3. (Despre oameni) Care nu poate procrea; care n-are copii. În ziua aceea unele tătarce, tinere și sterpe, aprind pe furiș o făclie. SADOVEANU, O. L. 142. Temîndu-se ca nu cumva să rămîie... stearpă... căută toate chipurile... cum ar putea mai degrabă purcede grea. MARIAN, NA. 3. Să-mi faci să nască într-o noapte 50 de femei sterpe. ISPIRESCU, L. 325. ♦ (Despre căsătorie) Din care n-au rezultat copii. A fost odată un om tare nevoiaș... Pe lîngă toată sărăcia lui, i-au fost încă și căsătoria stearpă. SBIERA, P. 225. ♦ (Despre sîni) Fără lapte. Și pe pruncul tău, nepoțelul meu, L-apleacă țîță stearpă. SBIERA, P. 176. ◊ Fig. Din ochii sterpi o lacrimă să storc. CAZIMIR, L. U. 91. 4. (Despre plante sau flori) Care nu face roade sau semințe; închircit, uscat, degenerat. Doarme, ca într-un leagăn, pe un țol întins și atîrnat de ramurile a doi caiși sterpi. CAMIL PETRESCU, O. II 101. La stînga tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această stearpă pădure se zărește cerbul. ODOBESCU, S. III 59. 5. Fig. Care nu produce nimic, nu dă nici un rezultat, infructuos, zadarnic, fără succes, fără folos, fără conținut; steril (3). Suferința amintirilor e mai dulce. Prezentu-i trist și sterp. SADOVEANU, O. VIII 7. Era scris, se vede, ca hotărîrea noastră să rămîie stearpă. GALACTION, O. I 255. Duc o viață stearpă de azi pe mîine, cu speranța de a ajunge cît mai curînd la capătul cărării. GANE, N. III 127.
11. [DLRLC] STÎRPI, stîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale vătămătoare) A omorî (în număr mare); a extermina; (cu privire la plante dăunătoare) a scoate din rădăcină, a smulge cu rădăcini cu tot (pentru a face să dispară specia dintr-un loc) (v. extirpa). A stîrpi buruienile. ♦ (Cu privire la oameni) A distruge (în masă); a nimici, a extermina. Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. ◊ (Rar, cu privire la un singur individ) Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EFTIMIU, Î. 34. ◊ Refl. reciproc. Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. 2. Tranz. A desființa, a lichida, a nimici. Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit. KOGĂLNICEANU, S. A. 160. Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. 3. Intranz. și refl. (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a avorta, a lepăda, a pierde. Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. ◊ Tranz. fact. Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. AL. II 56. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai da lapte. Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330.
12. [Șăineanu, ed. VI] stârpì v. 1. a smulge bălăriile, a desrădăcina; a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge: a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte: vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v. sterp)].
13. [Șăineanu, ed. VI] sterp a. 1. care nu produce, care nu dă roade: pământ sterp; 2. fig. sec, arid: oameni vitregi cu inimile sterpe; 3. care nu poate avea copii: femeie stearpă; 4. se zice a) de oile care nu fată; b) de porumbul cu boabe rare. [Lat. *EXTIRPUS (din STIRPS, trunchiu), fără vlăstari: metaforă primitiv agricolă (cf. stârpì), trecută apoi asupra ființelor vii de partea femeiască].
14. [Șăineanu, ed. VI] sterp n. scocul prin care apa curge când stă moara. [Lit. scocul sterp, care nu folosește morii].
15. [Scriban] 2) sterp, steárpă adj., pl. f. erpe (ngr. stérfos, sterp, d. vgr. stériphos steiros [lat. stérilis], de unde vine și alb. štérpă. V. știr. 2) Steril, neroditor, care nu produce: pămînt sterp. Care nu poate avea copiĭ saŭ puĭ: femeĭe, oaĭe stearpă. Fig. Fără ideĭ: creĭer sterp. Fără evenimente: an sterp. – Și stărp, starpă, pl. erpĭ, erpe (est).
16. [Scriban] 1) sterp n., pl. urĭ (d. sterp 2). Un canal care face să nu maĭ curgă apă pe roata moriĭ.
17. [Scriban] sterpésc, V. stîrpesc 2.
18. [Scriban] 1) stîrpésc v. tr. (poate deosebit de sterpesc 2 și derivat d. lat ex-stĭrpare, a extirpa). Extirpez, extermin, nimicesc așa în cît sâ nu maĭ răsară: a stîrpi buruĭana cea rea, lupiĭ, (fig.) apucăturile cele rele.
19. [Scriban] 2) stîrpésc și (Dos.) sterpésc v. tr. (d. sterp). Prefac în sterp, lipsesc de copiĭ, fac să peardă copilu orĭ laptele: a stîrpi o vacă. Fac să fie avortat orĭ să se peardă laptele: a stîrpi un mînz, laptele. V. intr. Avortez orĭ perd laptele: vaca a stîrpit. – Și stă- (est).
20. [DOOM 3] stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, 3 sg. stârpește, imperf. 1 stârpeam; conj. prez. 1 sg. să stârpesc, 3 să stârpească
21. [DOOM 3] sterp adj. m., pl. sterpi; f. stearpă, pl. sterpe
22. [DOOM 2] stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, imperf. 3 sg. stârpea; conj. prez. 3 să stârpească
23. [DOOM 2] sterp adj. m., pl. sterpi; f. stearpă, pl. sterpe
24. [MDO] stîrpi
25. [IVO-III] stârpesc, -peam 1 imp.
26. [IVO-III] sterp, stearpă.
27. [DER] sterp (-earpă), adj. – Steril, neroditor. – Mr., megl. sterp. Lat. *exstirpus (Pușcariu 1644; Iordan, Dift., 48; Pascu, I, 160; Philippide, II, 641; E. Herzog, ZRPh., XXVI, 732; REW 3072; Rohlfs, Arch. Rom., IX, 159; Rosetti, II, 68), cf. alb. šterpe, slov. stirpa, it. de S stirpa, sterpa, streppa, ven. sterpa, friul. sterpe. Der. din gr. στέριφος (Weigand, Jb., XVI, 228; Drăganu, Dacor., II, 616; Diculescu, Elementele, 443; Rohlfs, EWUG, 2059; cf. Cihac, II, 702) este dificilă fonetic, cf. Tiktin. Der. din ngr. στέρφος (Scriban) ar impune o explicație pentru alterația finală. Der. sterp, s. n. (canal de scurgere la moară), numit așa pentru că este uscat pînă la funcționarea morii; sterpar, s. m. (cioban de oi sterpe); sterpătură, s. f. (femelă stearpă); sterpet, s. n. (turmă de oi sterpe); sterpos, adj. (steril); stîrpi (var. înv. sterpi, stărpi), vb. (a lăsa sterp, a steriliza; a avorta, a-și pierde sarcina; a pierde laptele, a înțărca; a se usca, a deveni arid, a se zvînta; a distruge, a elimina, a smulge din rădăcină); stîrpiciune (var. stîrpăciune, înv. sterpiciune), s. f. (sterilitate; pămînt steril); stîrpie (var. sterpie, stărpie), s. f. (înv., sterilitate); stîrpitură (var. stărpitură), s. f. (avort; avorton; femelă stearpă). – Din rom. provine săs. stirpê.
28. [DRAM 2021] stârpí, stârpesc, v.t.r. 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (DEX, MDA).
29. [DRAM 2021] sterp, stearpă, sterpi, -e, adj. 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă, oaie) care nu dă lapte. – Lat. *exstirpus (Pușcariu, Iordan, după DER); cuv. autohton (Russu, 1981), cf. alb. shterpë „steril”, din i.-e. *ster- „țeapăn, înțepenit, tare”. ■ Cuv. rom. > magh. szterp (Bakos, 1982).
30. [DRAM 2015] stârpi, stârpesc, vb. tranz., refl. – 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] sterp, stearpă, sterpi, -e, adj. – 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă, oaie) Care nu dă lapte. – Et. nec. (DEX); lat. *exstirpus (Pușcariu, Iordan, Pascu, Philippide, Rosetti, cf. DER); cuvânt autohton (Russu, 1981), cf. alb. shterpë „steril”, din i.-e. *ster- „țeapăn, înțepenit, tare”; et. nes., cf. alb. shterpë (MDA). Cuv. rom. > magh. szterp (Bakos, 1982).
32. [DRAM] sterp, stearpă, adj. – 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă oaie) Care nu dă lapte. – Cuvânt autohton (Russu 1981), cf. alb. shterpe; Cuv. rom. preluat în magh. (szterp) (Bakos 1982).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL