1. [DEX '09] LUCEAFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.
2. [MDA2] luceafăr sm [At: PSALT. 238, ap. CORESI, PS. 314/12 / Pl: ~ceferi, (îvp) ~feri / E: ml Lucifer] 1 (Ast; pop; șîc) ~ul-de-Dimineață (sau ~ul Dimineții), ~ul-de-Ziuă, ~ul-Boului, ~ul-de-Seară (sau ~ul-Înserării), ~ul-de-Noapte, -ul- Ciobanilor (sau -Ciobănesc), ~ul-Păstorului Planeta Venus, văzută în prima sau în ultima parte a zilei. 2 (Ast; pop; șîc) ~ul-Porcesc, ~-Porcilor, (sau, rar, ~ul-Porcului) Steaua Aldebaran din constelația Taurului. 3 (Ast; pop; șîc) ~ul-de (sau -din)-Zori, ~ul-Zorilor, ~ul-Zorilă, ~ul-Dimineții Steaua Sirius din constelația Câinele Mare. 4 (Ast; pop; șîc) ~ul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții, ~ul-cel-Frumos Steaua Vega din constelația Lirei. 5 (Lpl; îs) ~ceferi mici Stele nedefinite mai îndeaproape. 6 (Pgn) Astru. 7 (Fig) Lumină călăuzitoare. 8 (Fig) Personalitate remarcabilă. 9 (Reg) Pată a pielii, având o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentat, în mod convențional, luceafărul (1). 10 (Mol) Obiect simbolizând un luceafăr (1), pe care îl poartă colindătorii de Crăciun Si: stea. 11 (Mol) Motiv ornamental în țesături. 12 (Pop) Parte osoasă a șoldului la cai. 13 (Reg) Planta erbacee din familia compozitelor Scorzonera rosea. 14 (Îvp) Lucifer. 15 (Ast; pop; îc) ~ul-cel-Mare-de-Noapte Steaua Hiperion.
3. [DLRLC] LUCEAFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume dat de popor mai multor stele strălucitoare și mai ales planetei Venus. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, O. A. 156. Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171. Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. id. ib. 175. ◊ (În comparații) Pe movila Braniștei un foc se aprinsese și lucea ca un luceafăr în liniștea amurgului. SADOVEANU, O. VII 123. Împăratul avea o fată frumoasă ca un luceafăr, încît la soare te puteai uita, dar la ea ba. POPESCU, B. II 72. ◊ Luceafărul-de-dimineață (sau luceafărul-de-ziuă, luceafărul-porcilor, luceafărul-boului) = planeta Venus (cînd se vede pe cer dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Pe ferestre se înfiora argintul luceafărului-de-ziuă. CAMILAR, TEM. 144. Trebuia să mă și întorc acasă pînă o ieși luceafărul-porcilor. ISPIRESCU, la TDRG. Luceafărul-de-seară (sau luceafărul-de-noapte, luceafărul-ciobanilor) = planeta Venus (cînd se vede seara); steaua-ciobanului. Altă stea se aprinse în tăriile cele mai de sus ale cerului... era luceafărul-de-sară. HOGAȘ, M. N. 132. Luceafărul-de- (sau -din-) zori (sau luceafărul-dimineții) = steaua Sirius, v. zorilă. Luceafărul-cel-mare-de-miezul-nopții (sau luceafărul-cel-frumos) = steaua Vega, din constelația lirei. Luceafărul-porcesc (sau luceafărul-porcar) = steaua Aldebaran, din constelația taurului. Luceafărul-cel-mare-de-noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Personalitate deosebită, om cu calități strălucite. Luceafărul circului era domnișoara Henriette, fiica directorului: frumoasă de basm. CARAGIALE, O. III 19. Haide, caută-ți de drum și adă-ți aminte cît îi trăi de vestitul și prea puternicul Irod-Împărat, luceafărul răsăritului. ALECSANDRI, T. I 82. Numai soră-sa, Ancuța... Luceafărul satului... Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. id. P. P. 112. – Pl. și: (popular,rar) luceaferi (TEODORESCU, P. P. 20).
4. [Șăineanu, ed. VI] luceafăr m. 1. numele popular al planetei Venus: luceafărul de ziuă, luceafărul de seară; 2. (personificat) fiul Soarelui, îndrăgește fete muritoare (în tradițiunile populare): Luceafărul, poemă de Eminescu; 3. aparițiune: un luceafăr de fetică AL.; 4. fig. reprezentant ilustru: luceferii poeziei; 5. fig. strălucire: e lumina re’nvierii, e luceafărul sperării AL. [Lat. LUCIFERUM].
5. [Scriban] luceáfăr m., pl. luceferĭ (lat. lúcĭfer, luciferi, d. lux, lucis, lumină, și ferre, a purta, compus ca și fosfor. V. lucesc, sufer). Stea mare, ca planeta Venerea ș. a. (La Em. o stea cu numele de Yperion, care a fost un titan, tatăl soareluĭ). Fig. Persoană distinsă pin ceva: acest poet e un luceafăr al poeziiĭ. V. stea.
6. [CADE] ZORI3 sf. (‼ sm.) pl. 1 🌦 Lumina ce se arată pe cer înainte de a răsări soarele, auroră; faptul zilei: Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură (ALECS.); Cînd zorii se sting și stelele pică (EMIN.); la lumina zorilor, Nae recunoaște de sigur pe acea damă (CAR.); cînd se răvărsa de zori, drumeții pricepură că sînt aproape de Curtea-de-Argeș (ODOB.); în ~ de zi(uă), în zorile zilei, la răvărsatul (Trans. la crepetul) zorilor, dis-de-dimineață, cînd începe să se ivească zorile: a doua zi, în ~ de ziuă, eram pe drumul Cîmpinei (ODOB.); colo, de cătră dimineață, în ~ de zi, îl lovi un somn ne mai pomenit (RET.); demonul de dascăl are de gînd să ne ia în răvărsatul zorilor, să ne ducă în pădure, să ne omoare (ISP.); în crepetul zorilor, după ce s’a deșteptat, nu-și mai aducea... aminte cele visate (SLV.) ¶ 2 💫 Luceafărul-de-zori 👉 LUCEAFĂR 2 ¶ 3 🎖️ Zorile, sunarea din goarnă pentru deșteptarea soldaților: a suna zorile [bg. srb. zora].
7. [DOOM 3] luceafăr (astru; figură proeminentă) s. m., pl. luceferi
8. [DOOM 2] luceafăr (astru, figură proeminentă) s. m., pl. luceferi
9. [IVO-III] luceafăr, -ceferi.
10. [DOOM 3] !Luceafărul-Ciobanilor (planetă) (pop.) s. propriu m. art.
11. [DOOM 3] !Luceafărul-de-Seară (planetă) (pop.) s. propriu m. art.
12. [DOOM 3] !Luceafărul-de-Ziuă (planetă) (pop.) s. propriu m. art.
13. [DOOM 2] Luceafărul / Luceafărul-Ciobanilor / Luceafărul-de-Seară / Luceafărul-de-Ziuă (planetă) (pop.) s. propriu m.
14. [DER] luceafăr (luceferi), s. m. – 1. (Înv.) Lucifer, prințul demonilor. – 2. Nume de stea. – Mr. luțeafir(e). Lat. lucĭfer (Pușcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171), cf. sp. (lucifero). – Der. luceflengher (var. luceflender), s. m. (dracul), cu suf. -engeros, de origine țig. (Bogrea, Dacor., I, 261) sau -endru, cf. fleandură.
15. [GER] zori Substantivul romînesc zori este explicat prin v.sl. эоріа sau prin bg. эора. Cum se explică însă terminația romînească și accentul ? TDRG pornește de la pluralul bg. эори, dar acesta e accentuat pe finală. Se pune apoi problema genului : TDRG consideră ca normală forma feminină și nerecomandabilă pe „cea masculină ; dicționarele recente recomandă forma masculină. Toate acestea trădează o origine ceva mai complicată, Scriban e mai aproape de adevăr cînd trimite la expresia bulgară, v zorĭ, numai că aceasta este în realitate в эорй ”în zori„. Cred că soluția este următoarea : trebuie să pornim de la genitivul plural, mult folosit în vechea slavă (эорь) din cauza prepozițiilor și a construcției unor verbe : до эорь ”pînă în zori„ , прѣжде эорь ”înainte de zori„ , от эорь ”din zori„ , ждати эорь ”a aștepta zorile". Dacă în romînește s-a introdus ca formă nedeclinabilă, zori, aceasta a a putut fi treptat introdusă în sintaxa noastră la celelalte cazuri, i s-au putut fabrica formele articulate, și aici a fost nevoie să se aleagă un gen, asupra căruia diversele regiuni ale țării (poate în expresii diferite) nu au căzut încă de acord în întregime.
16. [DGS] luceafăr s.m. I (astron.) 1 (art. Luceafărul; nm. pr.) <pop.> Steaua-Ciobanului (v. stea). 2 (art.; nm. pr.) Luceafărul-de-Dimineață = Luceafărul-de-Zi = Luceafărul-Dimineții = Luceafărul-Zilei = Luceafărul-Zorilor = <pop.> Steaua-Ciobanului, Steaua-Dimineții (v. stea), Steaua-Păstorilor (v. stea), Steaua-Zorilor (v. stea), <reg.> Luceafărul-Boului, Luceafărul-de-către-Ziuă; Luceafărul-de-Seară = Luceafărul-Înserării = <pop.> Steaua-Ciobanului (v. stea), <reg.> Luceafărul-cel-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor, Luceafărul-Ciobănesc, Luceafărul-de-Decuseară, Luceafărul-de-Miezul-Nopții, Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Păstorului, <înv.> Vespera (v. vespera); Luceafărul-de-Ziuă = Luceafărul-din-Zori = <pop.> Luceafărul-de-Zori, Luceafărul-Dimineții, Luceafărul-Zorilor, Ochiul-Dulăului (v. ochi), Rarița (v. rariță), Ziurel, Zorilă, <reg.> Plugul (v. plug), Plugnița (v. plugniță); (pop.) Luceafărul-cel-Frumos = Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții = Luceafărul-de-Miezul-Nopții = <pop.> Steaua-Ciobanului (v. stea), <reg.> Regina-Stelelor (v. regină); Luceafărul-de-Zori = Luceafărul-Dimineții = Luceafărul-Zorilor v. Luceafărul-de-Ziuă. Luceafărul-din-Zori; Luceafărul-Porcesc = (art.) Luceafărul-Porcului= <pop.> Porcarul (v. porcar), <reg.> Deșteptătorul (v. deșteptător), Ochiul-Taurului (v. ochi1). Luceafărul-Porcesc este numele stelei Aldebaran din constelația Taurului; (reg.) Luceafărul-Boului = Luceafărul-de-către-Ziuă v. Luceafărul-de-Dimineată. Luceafărul-de-Zi. Luceafărul-Diminetii. Luceafărul-Zilei. Luceafărul-Zorilor; Luceafărul-cel-de-Noapte = Luceafărul-Ciobanilor = Luceafărul-Ciobănesc = Luceafărul-de-Decuseară = Luceafărul-de-Miezul-Nopții = Luceafărul-de-Noapte = Luceafărul-Păstorului v. Luceafărul-de-Seară. Luceafărul-Înserării. 3 astru, corp ceresc, <astăzi rar> sferă, <înv.> trabant, trup ceresc. Soarele este un luceafăr. 4 stea, <fig.> făclie. Spre dimineață, luceferii se sting pe cer. 5 (înv.; urmat de determ. în. gen. care indică sursa) v. Lumină. Rază. Strălucire. II fig. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, <fig.> guru, lumină, luminător. Savantul i-a fost luceafăr în primii ani de cercetare. III (înv. și pop.; și nm. pr.) v. Dracul (v. drac). Lucifer. Necuratul (v. necurat). Satana (v. satană). Tartorul (v. tartor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL