[DE] LUCCA, oraș în partea de VNV a Italiei (Toscana), pe râul Serchio, la 20 km de țărmul M. Ligurice; 86,2 mii loc. (1991). Nod feroviar. Ind. constr. de mașini, de prelucr. a lemnului, textilă (iută), a tutunului, hârtiei, ceramicii și alim. (macaroane, ulei de măsline, vin). Pinacotecă națională. Monumente: ruinele unui amfiteatru roman (sec. 2 d. Hr.), centura zidurilor de fortificație (1504-1645), domul San Martino (sec. 6, refăcut în 1090 și în sec. 13-15), bisericile San Michele in Foro ((1143), San Giovanni (sec. 12), San Alessandro (sec. 12), San Cristoforo (sec. 13), Palazzo (sec. 14), Palazzo Pretorio (1501) și Villa Guinigi (sec. 15). Fundat de liguri (sec. 6 î. Hr.), ocupat de etrusci (sec. 5-4 î. Hr.), devine colonie romană (180 î. Hr.). Cucerit de ostrogoți (552) și de longobarzi (sec. 6). Capitala Toscanei (sec. 9-10), a trecut (1314) sub controlul Pisei, apoi intră în componența Italiei (1860).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL