1. [DEX '09] LODBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lobdă s. f.] – Din ucr. lodva.
2. [MDA2] lodbă sf [At: LB / V: liobă, loabă, loabdă, loadbă, loazbă, lobă, lobdă, lobtă, lodavă, ~dvă, lorbă, losbă, lospă, lotvă, lozbă / Pl: ~be / E: ucr лодва] 1 (Reg) Scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi de copac, cioplită numai cu securea Vz (reg) blană, foastăn. 2 (Reg; rar) Ușă. 3 (Îrg) Pat făcut din țăruși bătuți în pământ, peste care se așezau scânduri. 4 (Îrg; pgn) Pat mic și jos. 5 (Reg) Loc pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii. 6 (Reg) Bucată lungă de lemn despicată dintr-un trunchi de copac Vz bârnă, grindă. 7 (Reg) Par. 8 (Reg; îf lobă) Jumătate dintr-un trunchi de fag. 9 (Reg) Bucată de pământ. 10 (Reg) Bulgăre de pământ. 11 (Reg; rar) Bucată de carne. 12 (Reg) Așchie mare desprinsă dintr-un buștean cioplit cu securea. 13 (Reg; îf lospă) Fulg mare de zăpadă.
3. [DLRLC] LODBĂ s. f. v. lobdă.
4. [Șăineanu, ed. VI] lodbă f. pl. Mold. despicături mari de lemne: un car încărcat cu lodbe de fag CR. [Rut. LODVA, scândură lată].
5. [Scriban] lódbă și lózbă f., pl. e (rut. lódva. V. și lobă și cp. cu bujlă, d. vsl. *bydlo). Est. Despicătură dintr’un buștean (ca lemnele de foc lungĭ de un metru). – Și lobdă (Mold. Șez. 36, 11) și lodvă (Bucov. Rev. I. Crg. 5, 126). Și’n vest lozbă (Doĭna, 2-3, 44). V. fache, cărăveĭ.
6. [DEX '09] LOBDĂ s. f. v. lodbă.
7. [MDA2] loabă sf vz lodbă
8. [MDA2] loabdă1 sf vz lobdă
9. [MDA2] loadbă sf vz lodbă
10. [MDA2] loaptă sf vz lobdă
11. [MDA2] loazbă sf vz lodbă
12. [MDA2] lobă sf vz lodbă
13. [MDA2] lobdă1 sf vz lodbă
14. [MDA2] lobtă sf vz lodbă
15. [MDA2] lodavă sf vz lodbă
16. [MDA2] lodvă sf vz lodbă
17. [MDA2] lorbă sf vz lodbă
18. [MDA2] losbă sf vz lodbă
19. [MDA2] lospă sf vz lodbă
20. [MDA2] lotbă sf vz lodbă
21. [MDA2] lotvă sf vz lodbă
22. [MDA2] lozbă sf vz lodbă
23. [DLRLC] LOBDĂ, lobde, s. f. (Regional) Bucată de lemn lungă de 1-2 m despicată cu toporul dintr-un trunchi de copac; scîndură groasă făcută din despicătura unui trunchi și cioplită numai cu securea. Boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. SADOVEANU, O. III 448. – Variantă: lodbă (CREANGĂ, A. 82) s. f.
24. [Scriban] lóbă f., pl. e (var. din lodbă). Ml. Bucată: o lobă de dovleac.
25. [Scriban] lóbdă, V. lodbă.
26. [Scriban] lózbă, V. lodbă.
27. [DOOM 3] !lodbă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei; pl. lodbe
28. [DOOM 2] lodbă/lobdă (reg.) s. f., g.-d. art. lodbei/lobdei; pl. lodbe/lobde
29. [MDO] lodbă
30. [DOOM 2] lobdă v. lodbă
31. [DER] lodbă (lodbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadbă, lodbă, lodvă. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai puțin sigură legătura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175).
32. [DGS] lodbă s.f. (reg.) <reg.> toblă. Lodba este despicată dintr-un trunchi de copac și se întrebuințează în construcții sau ca lemn de foc.
33. [DRAM 2021] lódbă, lodbe, s.f. (reg.) 1. Scândură lată având lungimea de circa 2 m, obținută prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lodbele erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an. 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria, 2004-bis: 1.213). – Din ucr. lodva „scândură lată” (DEX, MDA).
34. [DRAM 2015] lodbă, lodbe, s.f. – (reg.) 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lodbele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop, 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria, 2004-bis: 1.213). – Din ucr. lodva „scândură lată” (Scriban, Șăineanu; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).
35. [DRAM] lodbă, -e, s.f. – 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obținute prin despicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii și a icurilor; lobdele se transportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de un an (Stoica, Pop 1984: 47). 2. Ster de lemn: „Se așază pe pământ o lodbă și să freacă pe ie o botă de alun” (Memoria 2004-bis: 1213), referitor la tehnica aprinderii focului viu. – Din ucr. lodva (Tiktin, Scriban, Candrea, MDA).
36. [DRAM 2021] lóbdă, s.f. v. loabdă („minge”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL