1. [DEX '09] LORNIETĂ, lorniete, s. f. Binoclu mic, folosit la spectacole. ♦ Lornion. [Var.: lornetă s. f.] – Din fr. lorgnette.
2. [MDA2] lornietă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~netă / S și: ~rgne~, ~nettă / Pl: ~te / E: fr lorgnette] 1 Binoclu mic, cu mâner, folosit la spectacole. 2 (Pex) Lornion (1).
3. [DLRLC] LORNIETĂ, lorniete, s. f. (Franțuzism învechit; și în forma lornetă) Binoclu mic, adesea cu mîner; p. ext. lornion. Toate lornetele din sală se ațintiră spre acea lojă. ALECSANDRI, O. P. 131. Să-și cumpere ochelari sau lornetă cu care se uită obrăznicește prin toate lojele teatrului. NEGRUZZI, S. I 237. Singur ne-ncredințează, lorneta atîrnată, Este și mai streină, d-o formă minunată. ALEXANDRESCU, M. 268. – Pronunțat:: -nie-. – Variantă: lornetă s. f.
4. [DN] LORNIETĂ s.f. Binoclu mic pentru teatru; (p. ext.) lornion. [Pron. -nie-tă, var. lornetă s.f. / < fr. lorgnette].
5. [MDN '00] LORNIETĂ s. f. binoclu mic de teatru; (p. ext.) lornion. (< fr. lorgnette)
6. [DLRC] LORNIETĂ, lorniete, s.f. 1. Ochelari plianți, cu mâner. 2. Binoclu mic, pentru teatru.[1]
7. [Șăineanu, ed. VI] lornietă f. ochian mic de teatru. (=fr. lorgnette).
8. [DEX '09] LORNETĂ s. f. v. lornietă.
9. [MDA2] lornetă sf vz lornietă
10. [DN] LORNETĂ s.f. v. lornietă.
11. [DOOM 3] lornietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. lornietei; pl. lorniete
12. [DOOM 2] lornietă (-nie-) s. f., g.-d. art. lornietei; pl. lorniete
13. [MDO] lornietă (3 sil.)
14. [IVO-III] lornietă, -te.
15. [DGS] lornietă s.f. lornion. Privește prin lornietă spectatorii din loje.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL