1. [MDA2] lingurică sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ici / E: lingură + -ică] (Pop) 1-2 (Șhp) Lingurea (1-2). 3-5 Lingurea (3-5).
2. [DLRLC] LINGURICĂ s. f. (Popular) Lingurea. Izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune... opintindu-i la lingurică un cot bine simțit. C. PETRESCU, A. R. 18. – Variantă: linguric (ALECSANDRI, T. 1185) s. n.
3. [DEX '09] LINGUREA, -ICĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, folosită în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
4. [MDA2] lingurea sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ele / E: lingură + -ea] 1-2 (Șhp) Lingură (1) (mică) Si: lingurică (1-2), linguriță (1-2), linguruță (1-2). 3 (Atm; pop) Furcă a pieptului Si: (pop) lingurică (3), lingurice (3). 4 Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului Si: (pop) linguric, lingurică (4). 5 Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, flori albe grupate în ciorchini, folosită la combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. Si: (pop) lingurică (5) (Cochlaria officinalis).
5. [MDA2] linguric sn [At: ALECSANDRI, T. 1185 / Pl: ? / E: pbl pad buric] (Atm; pop) Lingurea (3).
6. [DEX '98] LINGUREA, -ICĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
7. [DLRLC] LINGUREA, lingurele, s. f. (Popular) Cavitatea de la partea inferioară a osului pieptului; osul mic și cartilaginos dintre coșul pieptului și pîntece, furca (sau capul) pieptului. Oana [către Ștefan]: Măria-ta, ai zis tocmai de la lingurea... n-am să mai bolesc multă vreme... DELAVRANCEA, A. 130. A simțit... un fel de slăbiciune la lingurea, parcă-l lua o apă. CARAGIALE, M. 26.
8. [DLRLC] LINGURIC s. n. v. lingurică.
9. [Șăineanu, ed. VI] lingureà f. 1. lingura pieptului; 2. plantă din fam. cruciferelor cu frunze în formă de linguriță și cu flori albe, întrebuințată ca antiscorbutic (Cochlearia).
10. [Scriban] lingureá și -ícă f., pl. ele (dim. d. lingură). Lingura peptuluĭ, partea scobită deasupra pînteceluĭ: mă frec la lingurea (ChN. 1, 162). O plantă erbacee cruciferă (cochleária officinális) ale căreĭ frunze, de forma linguriĭ, se întrebuințează în med. contra scorbutuluĭ, scrofulelor și altor boale. – Și -íce, pl. ĭ (Cov.).
11. [DOOM 3] !lingurică (parte a sternului; plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. lingurelei; pl. lingurele
12. [DOOM 2] lingurea/lingurică2 (parte a sternului) (pop.) s. f., g.-d. art. lingurelei
13. [DOOM 2] lingurea/lingurică1 (plantă) s. f., g.-d. art. lingurelei; pl. lingurele, art. lingurelele
14. [DGS] lingurică s.f. (pop.) I v. Linguriță. II (anat.) v. Furca-pieptului (v. furcă). 2 v. Luetă. Omușor. Omușorul gâtlejului (v. omușor). Uvulă.
15. [DGS] lingurea s.f. I (pop.) v. Linguriță. II (anat.; pop.) 1 v. Buric. Ombilic. 2 v. Furca-pieptului (v. furcă). 3 v. Epigastru. III (bot.) Cochlearia officinalis; <reg.> lingura-Domnului (v. lingură), lingura-Maicii-Preceste (v. lingură).
16. [DRAM 2021] lingureá, lingurele, s.f. (bot.) Plantă din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe, grupate în ciorchini (Cochlearia borzaeana). ■ Semnalată în revervația Stâncăriile calcaroase Sâlhoi și Zâmbroslavele (Munții Maramureșului). ■ (med. pop.) În combaterea afecțiunilor pulmonare și scorbutice. – Din lingură + suf. -ea (Scriban, DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] lingurea, lingurică, s.f. – (bot.) Plantă din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe, grupate în ciorchini (Cochlearia borzaeana). Specie endemică semnalată în revervația Stâncăriile calcaroase Sâlhoi și Zâmbroslavele (Munții Maramureșului). Este un relict periglaciar, fiind prezent doar în câteva stațiuni din spațiul nord-carpatic (Timur, 2007: 85). ♦ (med. pop.) Utilizată în combaterea afecțiunilor pulmonare și scorbutice. – Din lingură (< lat. lingula) + suf. -ea (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL