1. [DEX '09] LINCĂI, pers. 3 lincăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre pânza unei corăbii) A se umfla de vânt. – Cf. sl. lenkti.
2. [MDA2] lincăi vr [At: DELAVRANCEA, S. 64 / Pzi: ~esc / E: slv лѣкти] (Înv; d. pânzele corăbiilor) A se umfla de vânt.
3. [DLRLC] LINCĂI, pers. 3 lincăie, vb. IV. Intranz. (Regional, despre pînza unei corăbii) A se umfla de vînt. Nu e farmec, nu e gînd... pe care călătorul să nu-l simtă întruchipat în firea din jur, cînd pe pînza ce lincăie molatic, cînd pe albia țărmurilor cu dumbrăvi de chiparoși. DELAVRANCEA, S. 64.
4. [DOOM 3] lincăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 lincăie, imperf. 3 pl. lincăiau; conj. prez. 3 să lincăie
5. [DOOM 2] lincăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lincăie, imperf. 3 sg. lincăia; conj. prez. 3 să lincăie
6. [DGS] lincăi vb. IV. intr., tr. (reg.; mai ales despre câini, pisici, deprec., despre oameni; compl. indică apă, mâncare) v. Limpi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL